A mother's way

"Aveai 23 de ani cand m-ai nascut. Erai prea tanara pentru un copil mai ales pe timpurile alea de saracie lucie. Plus ca ai crescut intr-un mediu ultraprotectiv, creat in special de maica-ta. Erai controlata de ea, nu aveai libertate de miscare si bineinteles ca, tanjind dupa acea libertate, ti-ai creat in cap anumite conceptii. Din cauza asta ai ajuns cu un barbat mai idiot decat tine. Era aproape tot timpul plecat, si cine stie pe cine mai futea el prin alte orase, ca de, trebuia sa-si mentina reputatia de curvar. Ai ramas insarcinata si lucrurile incepeau sa se inrautateasca. Ala era gelos ca lucrai in domeniul in care lucrai, si te fugarea prin casa, ai tai iti bagau pe gat numai baliverne, iar singurul lucru bun era ca de mine aveau grija tot ai tai, pentru ca tu nu prea erai in stare. In cele din urma ai scapat de taica-miu, dar ai scapat de dracu', si ai dat de tacsu'.

Anii au trecut, la 26-27 de ani erai o mama singura cu un copil, dar tu tot voiai o mana de barbat in casa. Si ai gasit alt idiot. Ai ramas insacinata si cu asta, si singura solutie a fost sa te casatoresti cu el inainte sa se nasca copilul. Nu stiu cine a luat decizia asta, dar cu siguranta a fost cea mai mare greseala din viata ta. Cred ca nu voiai sa devii o mama singura cu doi copii, nu cu unul. Ai avut norocul ca in primii ani, casatoria asta a fost acceptabila, dar tot de cacat. El muncea, tu munceai, si cei doi copii tot la ai tai stateau. Au inceput scoala, gradinitapana cand totul a luat o turnura aproape la 180 de grade intr-un sens rau, foarte rau. Minunatul tau sot a inceput sa te maltrateze fizic si verbal pe tine si pe mine, ca na, nu eram al lui. Te mirai atunci ca de ce am eu rezultate proaste la scoala. Poi cum pula mea voiai sa ma concentrez cand stiam ca vine dementul ala acasa, care era in stare sa ne faca felii pe toti?? Intr-un final ai scapat si de asta, si de data asta chiar erai o mama singura cu doi copii. Munceai si nu aveai timp de noi. Lasa ca aveau ai tai timp de noi.

Nu aveai bani sa ne cresti pe amandoi, de asta ai luat decizia sa pleci in alta tara. Ai avut sprijinul alor tai, care si-au angajamentul ca o sa creasca doi copii, in acelasi mediu ultraprotectiv. In momentul cand ai plecat pentru mine unul, a fost momentul cand aproape ca te-am denigrat ca mama. Veneai si ne vizitai o data sau de doua ori pe an, dar pentru mine nu mai era la fel. Dupa cativa ani, ai venit intr-o vara, cu un nou iubit, si ai luat-o pe asta mica cu tine. Pe mine nu m-ai luat pentru ca mai aveam un an si terminam liceul, dar sincer nici eu nu voiam sa ma iei. Am ramas tot cu ai tai, in grija lor, sa ma trateze ca pe un bibelou, iar tu te-ai dus si nu te-ai mai intors sase ani. Sincer in astia sase ani ai cam incetat sa mai existi pentru mine. Mi-am dat seama ca adevaratii parinti sunt bunicii, asa ultraprotectivi cum erau.

In anul cand am intrat la facultate, ai zis ca ai ramas insarcinata cu iubitul ala nou. Am crezut ca ti-ai gasit perechea, pentu ca parea un tip ok, Am crezut ca in sfarsit e pace in familia asta disfunctionala, dar a inceput sa-ti faca probleme cea mica pe care ai luat-o. Karma is a bitch. 

In anii cand nu te-am vazut, m-am format ca om. Recunosc ca nu unul extraordinar, dar cu siguranta unul mai bun decat tine sau taica-miu. Am ajuns sa cunosc cum e sa fii adult in adevaratul sens al cuvantului, cu toate greutatile specifice. Ca m-am descurcat sau nu, numai eu stiu, nu ti-am cerut niciodata opinia, cu toate ca ti-ai spus-o de cate ori ai a avut ocazia. 

M-am decis si eu sa vin in strainatate la tine, pentru ca si pe mine m-au ajuns impasurile, dar eu nu las in spate doi copii. Am venit aici cu un dram de speranta, ca lucrurile se vor aranja cumva, din punct de vedere familial, pentru ca aveam impresia, ca acel nou, acum actualul, iubit si surioara cea mica te-au adus cu picioarele pe pamant. N-am stiut dedesubturile relatiei tale cu actualul, ca daca aveam habar, catusi de putin, sigur nu veneam la tine, aveam si alte variante, dar na speranta mea inconmesurabila, m-a orbit din nou. Esti acelasi parinte ignorant, mai ales acum la 50 ani, cand nu mai ai rabdare cu aproape nimic. Tu cu partenerul tau, alt idiot specific preferintelor tale, habar nu aveti sa cresteti copilul pe care il aveti. Apar certuri si divergente din orice cacat. Neavand rabadare niciunul, v-ati indepartat, poate de dinainte sa vin eu, iar acum tu cauti alinare in bratele altuia, pesemne ca si asta e la fel de idiot ca si ceilalti.

Cred ca dupa aproape 15 ani e prima oara cand petrecem mai mult de o luna impreuna. Nu o data, ci de mai multe ori, ai specificat in contraargumentele cu mine ca tu m-ai crescut intr-un fel. Nu stiu cum poti sa ai tupeul jegos sa zici ca tu m-ai crescut, cand eu am stat aproape 20 de ani numai cu bunicii! Nu stiu cum iti permiti sa mai vorbesti de crescut cand stii ca tot ce am zis e adevarat. Ti-ai parasit copii de fiecare data cand ai dat de greu, asa cum o sa faci si cu al treilea.

Totusi, iti multumesc ca mi-ai dat viata si pentru unele momente cand chiar m-ai ajutat, dar sincer nu o sa mai gasesti alinare din partea mea. Te ajut acum pentru ca m-ai primit aici, dar nici asta n-o sa mai tina mult. Curand voi pleca, si cu siguranta n-o sa ma mai vezi."

Miscellanea

Ploua cu galeata de cand plecase. Parea ca nu se mai oprea. Se decisese sa mearga pe jos, crezand ca nu-l va prinde ploaia. Era o ploaie rece cu picuri mari, cum rar se intampla asa ceva. Ploaia asta se simte indiferent ce ai pe tine, iar el simtea fiecare picur care ii lovea fata. Cand a ajuns in fata casei ploaia incetase, parca fusese setata sa inceapa cand a plecat si sa se termine cand ajunge. 

Intra in casa, isi arunca hainele direct in uscator si se bagase sub dus. Pentru o fractiune de secunda si-a imaginat un menage a trois cu doua tipe focoase. Statea nemiscat, parca paralizat de fierbinteala apei. Statea nemiscat si incetase sa se mai gandeasca la ceva, nu simtea absolut nimic, nu auzea nici macar susurul apei. Se uita in gol, cu apa siroindu-i pe fata. Avea o privire goala, dar cu care putea sa-ti sfasie spiritul. Statu asa inert si thoughtless o buna bucata  de vreme. A oprit apa, si-a luat halatul pe el ducandu-se jos in living. Se puse in fotoliu si dadu drumul la muzica. Isi daduse seama de ceva. Stia ca si-a regasit confortul de a fi ranit, dupa atatea luni de negare. Un zambet trist i se ivise in coltul gurii cand auzi versurile unei melodii. "She'll come back as fire to burn all the liars/ And leave a blanket of ash on the ground". Doar amintirea ei il mai facea sa schiteze vreun gest

Era singur, dar nu singuratic, se simtea din nou inutil. Prea tarziu sa se bazeze pe familie, prea tarziu sa mai poata face ceva. Nimic, dar nimic, nu era cum voia el. Singura placere care ii ramasese era aia de a fi fara ganduri. Sa gandesti e greu pentru unii, dar e si mai greu sa fii fara ganduri. Exact asa era. Sa stii ca nimanui nu-i pasa de tine, nici macar tie, e si aia o mica parte de rai. Sa nu vrei sa vorbesti cu nimeni, sa nu vrei sa ti se vorbeasca, te face mai puternic. In momente de genul, si bestia din el e paralizata, stiind ca numai asa o poate controla. 

Il durea, dar nu voia sa zica sau sa bage in seama. Il durea sa fie respins la nesfarsit in tot ceea ce face, ca o masea stricata. Moare de durere in fiecare noapte, si invie de fiecare data a doua zi dimineata. Nu are nevoie de validare din partea nimanui. Nu are nevoie de sfaturi. Nu trebuie sa-si justifice nimic...

Era deja noapte, pusese sa faca un ceai calmant. Avea nevoie de somn, dar nu putea. Auzise undeva ca lucrurile bune se intampla numai noaptea, si chiar avea speranta ca poate va putea muri iar, ca s-o ia de la capat maine dimineata...

I'm sarcastically yours

I said many times before that I'll stop writing about her, but there is no truthful way than writing, at least for me, that's why we hide sometimes behind text messages on the phone or whatever. Despite the need to write about or for her, it's the most hardest thing I had to write; I'm maybe repeating myself writing this post, but it involves so many emotions and feelings, it drags me to hell and back, and I'm feeling good doing it. You might say that I'm a masochist or a sick person, but honestly, I don't give a fuck.

Yes, people!!! I love her! I'll love her even if we'll be friends or not. If I could marry her, I would propose her tomorrow. Yeah, I know! It's not that simple. "That ship sailed" she told me the other day. We talked about reciprocity a million times. She can't share the same feelings as me. And it hurts like a motherfucker. I don't know to show anymore how much I'm sorry for being an idiot, doing what I did.

It all started in a cold rainy november night. That's when I met her for the first time, out of nowhere. Everything was online. Other nights followed, she said one thing, I said another, like a game, and we end up knowing each other for years, in just two weeks. In that first night we talked until morning. When I went to bed that morning, I had an obsessive grin on my face. At that moment, I didn't realized that grin was because I've met the woman who will change my life. 

I saw her for the first time face to face on a Christmas Eve. That was the fucking moment. There was a feeling in my gut that she might be the one. The perfect dark storm, man. I couldn't see no one, except her. I don't how to describe the next two months that followed that Christmas Eve, maybe I would say the best two months of my miserable life so far. A combination of love, sex, hatred, anger, passion, happiness and sadness. Perfect? Hardly. 

After a period of absolute bliss, I wished it would last forever and then I fucked it up. A fucking disaster. It was a shinny morning when she left. The Sun was laughing in my face. I believe that was the saddest day of my life, I wasn't feeling anything at all, lethargic moves, acting from inertia. The girl with the heart of gold left me in tears begging silently for a second chance. Since that day I never viewed women the same way. Definitely she took my heart, I think she took a part of my soul too that never came back. I didn't know how to be with her. My insecurity made her distant, my arrogance made her angry, the whole thing was because of me. I didn't know that for six months. Six months.. I don't know where the fuck I was those months, I screwed everything I had, that's for sure. After six months I realized what I've done. But it was too late. "That ship sailed". How ironic!! 

Since then we had our ups and downs, like a living roller coaster in a dead fun park. We stayed friends, we didn't talk for months as well, but her love knife was still in my chest, still is...

Now I regret what I did then. "I'm a sucker for happy endings. The guy gets the girl, she saves him from himself, fade to fucking black" said a wise man. She still wakes things in me that I never thought they exist. I wish a time machine to go back to met her earlier, just to love her better, not more. 

At the end of the day, sitting in my favorite chair, I know it's all about her, it's finding myself with another person. Being with me won't be sunny at all. No matter what happens, she's my favorite funny and intelligent girl, she's my favorite smile, she's my favorite perfect messed up hair, she's my favorite eyes, she's my favorite soul with my favorite personality, she's my favorite one, she's my right one...

Blind date (Her)

Trebuie sa recunosc ca a fost o descriere foarte buna. M-ai citit aproape perfect, chiar daca la un moment dat am vrut sa te atac cu o furculita, fiind oleaca enervat de remarci, dar aura ta bacoviana nu m-a lasat s-o fac. 

Bineinteles ca te-ai nascut intr-un oras bun si roditor. Parintii tai sunt facuti unul pentru celalalt. Tatal tau a fost si este un freelancer, un nonconformist inversunat, pe cand mama ta tine fraiele familiei. Conexiunea ta cu ei doi e extrem de puternica, mai ales cea cu mama ta. Am invatat ca cea mai puternica conexiune dintre doi oameni e cea dintre o mama si o fiica. Si esti norocoasa, pentru ca ai parte de ea. Nu pot s-o ignor nici pe cea cu tatal tau, care e mai profunda din punct de vedere intelectual. Mostenesti asta de la el. Cu toate astea, ei ti-au daruit si un frate, care este adevaratul Fat-Frumos pentru tine. Barbatul ideal pentru tine seamana cu fratele tau. Ce ai invatat despre barbati de la tatal tau, ai transpus in micul print. 

Ai crescut intr-o familie buna care te-a ghidat tot timpul. Ai facut scoala la unul dintre cele mai bune licee din oras, si acolo ti-ai cunoscut adevaratii prieteni. In perioada aia ti-a iesit la suprafata si artistul din interior, fortat si de numeroasele experiente cu oamenii. Ai inceput sa fii selectiva cu ei, si asta ti-a creat o reputatie care inca sta in picioare. 

Men are savages. Voi va pacaliti in a crede ca puteti transforma barbatul intr-o fiinta sensibila cu care puteti vorbi despre orice. Fiind fata lu' tata, ai ajuns sa fii si tu o nonconformista. Pana acum ai avut relatii doar cu barbati care erau damaged. A fost ca si cum ei ar fi fost niste copii abandonati intr-un tomberon, si tu ai venit si i-ai infasurat cu empatia ta si i-ai hranit cu instinctul matern. Practic ai fost o mama ranitiilor, dar tu trebuie sa privesti partea plina a paharului, si aceea ca numai femeile puternice salveaza barbati. Acesti barbati pe care i-ai ales au venit si pentru ca i-ai sedus cu pasiunea ta instinctiva. Ghinionul femeilor puternice si independente ca tine consta in faptul ca nu vor cunoaste dragostea adevarata. Probabil te vei marita cu unul care nu te merita, in timp ce un fraier te iubeste nebuneste, tu nestiind de chestia asta.

Acum ai ajuns la o varsta in care poti sa-ti faci ordine in viata, fara ajutorul altora. Ai vrea sa cutreieri lumea, sa-i descoperi cat mai multe secrete. Probabil te gandesti ca nu vrei sa esuezi lamentabil pe o canapea, luand in greutate, uitantu-de la comedii romantice, in timp ce toti prietenii tai se marita si fac copii frumosi. 

Ai acea privire in ochi, specifica oamenilor care pot schimba lumea, nu numai pe ei insisi.

A fost o descriere la nivelul cele date de tine? 

Blind date (Him)

Ce cred eu despre tine?? Ma bucur ca m-ai intrebat, chiar voiam sa-mi dau cu parerea despre tine, dar totusi fara sa judeci sau s-o iei personal, pentru ca na, e doar parerea mea.

Cred ca te-ai nascut intr-unul din orasele mari, unul din alea bune, unde se traieste bine, dar nu in capitala. Ai tai erau ca soarecele si pisica. S-au despartit cand tu erai prea mic sa intelegi. Maica-ta era prea tanara sa ramana singura cu un copil, asa ca s-a recasatorit poate o data, poate chiar de doua ori. Taica-tu la fel, desi el era gagicar, iar cu pilele pe care le avea, a obtinut o functie destul de inalta. Intre timp au mai aparut surori vitrege. Ai crescut cu ele, ai invatat despre femei, de aia esti asa de bun cu ele, poate un pic prea bun.

Ai crescut si ai inceput sa intelegi una alta, sa discerni anumite lucruri, asta fiind momentul cand ai inceput sa-ti urasti parintii. Ti-ai zis ca nu mai are rost sa ramai in orasul natal si te-ai dus la facultate in altul. Aici ti-ai gasit pacea si locul in care vrei sa te reinventezi. 

La facultate ai dat de domeniul de care erai oricum indragostit; e lucrul la care te pricepi cel mai bine. Provenind dintr-o tara estica, locurile de munca erau putine in domeniul ala, asa ca te-ai angajat in altul.

Cu un trecut de cacat, nu puteai sa ai decat o predilectie catre relatii controversate, cu inceput apoteotic si final tragic. Ti-ai intalnit iubirea vietii, dar te-a parasit destul de repede din cauza idioteniei tale. Probabil se va marita cu unul ca tine, ca sa afli din nou ce e karma.

Acum vrei sa muncesti in domeniul tau, poate chiar sa deschizi o afacere in viitor, asa ca ai venit intr-o tara straina, urmand-o pe maica-ta (da, stiu, family issues), dar ti-ai dat seama ca maica-ta nu e o pista buna. Esti blocat, dar optimist, optimist ca nu o sa ajungi barbatul ala care pune grasime pe el, stand pe canapea, cu o bere in mana, uitandu-se la TV.

Stii ca esti mai bun de atat. Clar esti mai bun de atat!!

Cum a fost? Am dreptate? Te-am citit bine?

Sylar

Nu avea decat 11-12 ani cand a rabufnit prima oara. Isi privea mama fugarita in jurul unei mese si amenintata cu moartea. Statea pur si simplu si privea nestingherit in gol. Nu plangea si nu scotea niciun sunet pentru a nu atrage atentia asupra lui. Pentru un copil de varsta lui, isi ascundea extrem de bine frica. Simtea cum inauntrul lui se trezea ceva. O creatura adormita se trezea din hibernare. A asteptat pana tot calvarul din seara aia s-a terminat. S-a ridicat din pat si a vrut sa se duca direct la tip. Era prea mic sa-l confrunte, dar in mintea lui era in stare sa-l faca bucati. Mama lui a intervenit inainte ca el sa faca lucrurile sa se agraveze si mai mult. 

Din seara aia, multi ani dupa, a mai avut iesiri asemanatoare. La un moment dat, a decis sa incerce sa controleze bestia inlantuind-o intr-o cusca adanc ascunsa in sufletul lui. A tinut-o si inca o tine acolo, dar ideea de a o tine captiva s-a dovedit deseori gresita, asta pentru ca a devenit nesigur. Teama de a-i rani pe cei din jur cu furia lui incontrolabila l-a facut mai moale.

In ultimi doi ani, bestia a reusit sa scape din cusca si acum zgarie la poarta sufletului lui, iar n-a putut face nimic s-o stopeze. Il zgarie pe dinauntru, nu-l lasa sa doarma, duce o lupta interminabila care-l secatuieste de toate puterile. Nu stie ce sa mai faca pentru a controla fiara.

Acum, el stie ca are doar doua variante. In prima, da drumul monstrului, lasandu-l liber, incercand intr-un fel sau altul sa-i puna o lesa, putand in felul asta sa-l tina langa el, sa-l dreseze, exact ca pe un animal de casa. Asta ar fi varianta buna, pentru ca cea de-a doua nu va fi la fel de buna. In cea de-a doua, ii da drumul, dar nu va reusi sa-i puna lesa si in felul asta ii va distruge tot ce a creat pana in momentul de fata; relatii, prietenii, familie. totul. Va deveni o persoana rauvoitoare, va distruge credinte, va rani persoane fara sa-i pese.

Indiferent ce va iesi, bestia va evada, depinde de cat de puternic este in momentul evadarii. Are nevoie sa creada in ceva care il va ajuta pe viitor. Crede in el mai mult decat in oricine altcineva. Lupta cu fiara e treaba lui. Are nevoie de lupta asta ca sa poata evolua. A ramas blocat prea mult timp intr-un loc. 

Caged

Intr-o seara, ma hotarasem sa merg intr-un pub. Fusese o zi de cacat. A inceput cu o ploaie englezeasca. Bantuiam strazile umede si inguste, in timp ce altcineva probabil statea pe un nisip fin, privind probabil oceanul. Toata ziua m-am gandit la asta. 

Pubul era destul de aglomerat la ora la care am ajuns. Muzica pubului era facuta de clinchete de pahare si voci care mai de care. Ma asez la tejghea si cer o bere rece. Aveam un ciudat sentiment ca cineva ma priveste foarte atent. Putea fi oricine, dar nu oricine te urmareste asa. Devenise enervant, pentru ca nu puteam sa-mi beau apa linistit. Ma uitam in jur, si toata lumea vorbea cu toata lumea, toata lumea era o familie pentru acea seara. Nu puteam sa-mi dau seama cine ma urmareste, prea multi oameni de observat pentru starea mea. Bineinteles ca sentimentul nu disparea, se accentua din ce in ce mai mult. M-am mai uitat o data, and there she was. Brusc s-a facut liniste in jurul meu, parca se oprise timpul, nu mai auzeam nimic. Era singura la masa. Am stat 10 minute si ne-am uitat unul la altul fara sa schitam un gest. Juma' de pub cred statea geana pe ea. Si mai ciudat era ca niciunul nu avea curajul s-o abordeze. Mi s-a parut extrem de revoltator faptul ca o femeie ca ea statea singura. Emana impozanta prin tot barul. Am comandat un vin si m-am indreptat spre masa ei. Am vorbit toata noaptea cu ea. Am ras de replicile de agatat pe care le auzeam in jurul nostru. Am vorbit de teorema lu' Pitagora si de legea lui Ohm. Bine, ea a vorbit de astea, ca eu eram paralel cu triunghiurile si fizica. I-am mai luat si cateva pahare de vin pentru intretinere. Imi facuse noaptea.

Undeva spre dimineata, intra in bar un tip. Parea unul hotarat. Ea l-a observat. Privirea ei era acum atintita asupra lui. Tipul s-a apropiat de masa noastra, a luat-o de mana pe ea si s-au dus in toaleta barului. Au facut sex, si apoi au plecat impreuna din bar. Eu ramasesem paralizat, nu stiam ce cacat se intamplase. Eu doar ii pavasem aluia drumul spre sex.

Am obiceiul prost de a idealiza femeile. Viata nu-i asa de facila, asa de predestinata cu o gramada de coincidente ca-n filme, citatele nu mi se potrivesc intru totul, iar versurile melodiilor nu-mi sunt dedicate, nici mie, si nici ei. Idealizarea asta nu se utilizeaza cu o femeie ca aia din pub. Sunt sigur ca erau femei in barul ala care ma devorau cu ochii, dar eu n-o vedeam decat pe ea. Aveam nevoie de ea mai mult decat avea ea nevoie de mine, de fapt ea nu avea nevoie de mine absolut deloc, ci doar ma dorea. Din pacate pentru ele, femeile independente ca aia din bar, nu au parte de dragoste adevarata. Sunt ca leoaicele, cauta masculi alpha pentru reproducere. Ceea ce am facut eu in bar, a fost sa intru intr-o cusca cu o leoaica de asta, crezand inconstient, ca nu ma va manca. Am crezut prost. 

Sunt momente cand dai de una cu demnitate si te lasa sa scapi. Daca as zice ca a fost mila, ar fi extrem. Iesi din cusca mai mult mort decat viu, tarandu-te afara. Jupuit de toate sentimentele si emotiile, zgariat pana la scoarta sufletului. Vindecarea e un proces lung, asta daca vrei vindecare. Urmatoarea data cand mai intri intr-o cusca cu una de teapa ei, fii pregatit sa o mananci tu, fara sa-ti paveze altul drumul.

Love her, but leave her wild...
 

Revansa de catifea

Sorbea dintr-un pahar si se gandea daca sa accepte propunerea sau nu. A trecut prea mult timp de cand s-a luptat ultima oara. Sunt aproape doi ani de atunci. E chiar greu de uitat acel meci, cand aproape a fost ucis din doi pumni. Doi pumni pentru doi ani. Gandul de a-si lua revansa se accentua din ce in ce mai mult. Dar cum? Sunt doua batai nesemnificative in astia doi ani. Totul se invarte in jurul cifrei 2; viata sau moarte, bine sau rau, dragoste sau ura...Ii venea sa rada. Timpul trecuse si ce a mai ramas din orgoliul si stima lui de sine era o carpa pe care femeile isi stergeau picioarele cand intrau in viata lui doar ca sa dispara in cateva zile.
Devenise un cersetor de atentie.... toate femeile pe care le intalnea si le placea cu adevarat deveneau automat o speranta de care se agata.

Era intr-un pub, acum cateva zile, luandu-si doza zilnica de alcool. Un tip, trecut de varsta de a doua, se apropie. Parea concentrat si avea privirea atintita in ochii lui:

"-Te-ai ratacit tatae? Te uiti cam atent la mine si nu-mi place.

-Se pare ca nu-ti amintesti cine sunt, desi cred ca ti-am salvat viata.

-Asa si? Vrei o medalie?...Pleaca!!

-Nu plec pana nu zic ceea ce am de zis. Am asteptat momentul potrivit si acum a venit.

-Aha. Ai noroc ca m-ai prins cat de cat binedispus. Spui si pleci.

-Evident e ca inca nu ti-ai amintit cine sunt. Sunt omul care ti-a salvat viata acum aproape doi ani la meciul ala de pomina cand ti-ai luat o bataie sora cu moartea. Am fost primul medic venit sa-ti acorde primul ajutor.

-Aha...

-Am venit sa-ti spun ca e timpul pentru revansa.

-Si tu, medic fiind, crezi ca ma poti ajuta? Tatae, deja aberezi si ti se scurge timpul mai repede.

-Pe langa medic, sunt un fost antrenor si pugilist. Am renuntat la antrenorat pentru ca m-am accidentat la un antrenament. Te pot ajuta sa-ti iei revansa.

-Crezi ca tu ma poti face sa-l inving pe campionul mondial en-titre?

-Nu, eu doar te pregatesc pentru meci. Dincolo de corzi e partea ta de rol. Il faci bucati, ori te face bucati din nou.

-De ce vrei sa faci asta, fara sa ceri nimic in schimb?

-Pentru ca atunci cand am urcat in ring sa vin sa te ajut, am vazut in ochii tai ceva. Aveai o ambitie si o vointa incredibila de a continua lupta, desi erai aproape mort.

-E asa de frumos ce zici, ca o poveste cu zane. Eu vreau fapte!

-Si aici tot de tine depinde, daca accepti sau nu. Planul meu e facut deja, trebuie doar sa anunti meciul de revansa peste patru luni.

-Prea putin, mosule...

-Nu e. Te cunosc, iti stiu stilul haotic si impulsiv. N-ai niciun fel de defensiva. Ofensiva e degeaba fara defensiva, si tu duci lipsa. Adversarul te stie la fel si daca ai cere revansa, se proclama deja invingator. Ei bine, o sa se schimbe foaia pentru ca am cateva surprize de invatat.

-Lasa-ma cateva zile sa procesez...

-Bine. Zi placuta in continuare!"

N-a stat pe ganduri decat ziua aceea. Accepta oferta si anunta ca doreste revansa...

Statea in acelasi vestiar, cu gluga in cap, asteptand sa intre in ring. Concentrarea ii ocupa toate gandurile. Parea de neclintit, nu auzea nimic in jur, desi sala era in delir. Auzi doar vocea noului antrenor cu care si-a petrecut ultimele patru luni, spunand "E timpul sa intri!". Patru luni cu sute de antrenamente, mii de pumni dati, doar ca el sa fie pregatit pentru revansa. 

Incepu meciul in forta, aruncand cu lovituri care mai de care, dar care erau de cacealma, intarandu-i adversarului ideea ca el va iesi invingator. Prima repriza o termina in corzi, incasand cateva lovituri care l-au zdruncinat. Amintirile din meciul de acum doi ani isi faceau aparitia si incepu sa-l agite.

O repriza a doua de tatonare si asteptare in care nu-si regasea pasii. Ar fi putut fi invins in repriza intai daca nu invata ce e aia defensiva. Dadea in gol si primea din plin. Gongul venea salvator. "Trezeste-te, ca iar ti-o iei! " ii striga antrenorul in urechi, primind si o palma: "Vreau sa vad ambitia aia!!" 

Porni repriza a treia. Se misca mai repede, eschiva mai bine, combinatiile de lovituri ii intrau mai bine. Publicul se aprinsese. Adversarul gafaia, iar el zburda in ring. Din coltul sau se auzi puternic: "Acum, e timpul!!!" Nu sta pe ganduri si se conforma. Punctul culminant sosise. Facu o miscare brusca de schimbare de garda, cu o directa de dreapta care a spart garda oponentului, un croseu de stanga cu care il ametise, iar cu uppercutul de dreapta isi trimisese rivalul in lala land. Patru miscari pentru patru luni...Sala explodase de atata mirare. Era luat pe sus de toata lumea, urale pentru minute in sir, dar el nu zambea, stia ca totul e doar o revansa de catifea...

 

Idiot

Ii vedeam privirea, ii vedeam ochii aia albastri, ii vedeam furia cand vorbea despre el. Era pentru ea ca o fantoma. Nu are obiceiul sa vorbeasca despre el, dar si cand o face, parca se transforma. Tonul vocii devine mai ascutit, gesticuleaza foarte mult si tinde sa devina nervoasa. Ma roade pe dinauntru s-o vad in starea asta.

Intr-o seara, cand a aparut subiectul asta, venisem acasa oarecum agitat si irascibil. Am vazut-o cum gesticula si vorbea si atunci am zis gata. Am sunat o cunostiinta, si in jumatate de ora deja aveam adresa lui. M-am urcat in masina si nu am lasat acceleratia pana nu am ajuns la destinatie. Nu era o suburbie de cacat unde ar sta scursurile societatii, ci era o ditamai casa. Aproape ca i-am indoit usa cu bataile mele in miez de noapte. Ii auzeam pasii grei, semn ca l-am trezit. Imi deschide usa si in timpul cat si-a dat seama cine sunt, i-am inspectat holul din spatele lui. N-a apucat sa spuna nimic, pentru ca il lovisem deja cu un croseu direct in barbie. Se intinsese pe podea ca aluatul pe blat. Cred ca a incercat sa-mi spuna ceva, dar n-a reusit sa articuleze nici macar o silaba. L-am apucat de gulerul camasii cu ambele maini si l-am dus asa pana cand l-am asezat pe un scaun; nici macar nu putea sa-si tina capul drept. Eram atat de nervos incat fierbea sangele in mine: "Nu am mila pentru oameni ca tine, cacatule. Meriti batut zilnic. De cand n-ai mai vorbit cu ea, ma? 10? 15 ani? Cat timp a trecut de cand ai plecat? Nu aveam varsta legala sa te omor atunci, dar acum o am, si as putea sa te fac bucati. Ai devenit mort pentru ea din momentul ala, cand ai plecat lasand-o in ghearele vietii. Nenorocitule" I-am mai dat un pumn, de la care se imprastie pe jos; incepuse sa-i curga sange din nas. M-am dus langa el, apucandu-l de umar: "Asculta-ma!!! Cu toti suntem pacatosi! Cu totii am ranit pe cineva, si dupa aia cautam iertare. Tu cauti iertare prin intermediul altora? Nu exista iertare pentru tine, ticalosule! Tine minte ce-ti spun acum! Nu e nicio entitate mareata care sa-ti ofere iertare, nu e nimeni care sa te poata salva din mainile mele. Tu respiri degeaba aer pe planeta asta, pentru ca eu te las sa-l respiri. Roaga-te la ce cacat vrei tu sa nu mai dai ochii cu mine si nici cu ea!!" L-am lasat intins pe jos, aproape lesinat, intr-o balta de sange, in casa lui maiestuoasa.

Facusem ceea ce am avut de facut, n-o regret, oricum n-o sa afle nimeni. O facusem pentru ea, pentru linistea ei, chiar daca habar nu avea. Ma simteam chiar bucuros ca am facut-o. Un monstru cu chip de om nu putea scapa altfel...

On the road...again...

Spuneam, nu demult, ca sunt nopti in care o urasc si ma trezesc iubind-o. Cred ca asta e una din noptile alea. O urasc pentru ca e incapatanata, indiferenta si scorpie. Culmea!! Astea-s motivele si pentru care o iubesc. Si atunci ma intreb ce pula mea simt??? Ura sau dragoste? Sincer, eu unul nu mai inteleg nimic. Poate asta e dragostea adevarata, sa n-o iubesc tot timpul.

 Chiar nu mai inteleg nimic. M-a vrut. Acum altele nu ma vor. Degeaba le vreau eu, daca ele nu arata reciprocitate. Ma uit la ele, si vad chipuri acoperite de prostie. De la ea, n-am mai vazut chip care sa-ti aduca pacea pe suflet. Desi e un moment de imaginatie, pentru ca nu a fost nicioadata in ipostaza aia, nimic nu e mai linistitor decat s-o vad pe ea relaxandu-se in fotoliul meu, cu ochii inchisi si cu capul lasat pe spatar, asa cum fac eu adesea. Ma copleseste momentul asta, uit de toate, doar privind-o in fotoliul ala. E atat de frumoasa, incat nu-si da seama. E cel mai pur lucru din viata mea mizera. 

E un drum pe care-l fac de cate ori am ocazia, si intentionat si neintentionat. Fie ca a fost canicula, ploaie torentiala, ger, ninsoare, l-am facut de fiecare data. Il cunosc atat de bine, incat aproape ca-mi calc pe pasi. El incepe pe o banca. Banca aia unde am sarutat-o prima oara. Continua prin fata blocului ei si ajunge la alta banca, banca unde mi-am dat seama ca simt ceva pentru ea. Acolo m-a tinut in brate, ascultandu-mi, in liniste, toate balivernele despre alta. Si se sfarseste in camera mea. Intotdeauna zambesc cand termin de parcurs drumul asta, pentru ca asa a l-am terminat prima oara.

Se dau pe internetul asta toate felurile de povesti de dragoste, toate modurile in care devii fericit, toate citatele care te fac sa te simti ca se vorbeste de tine in ele. Nu scrie nicaieri ca absolut toti ne bazam pe sentimentele de moment. Viata e facuta din momente. N-o sa ne cunoastem niciodata in totalitate, tocmai din cauza asta. Nu scrie nicaieri ca suntem cei mai mari idioti.  Eu vreau sa fiu idiotul ala care primeste de la ea a doua sansa, Vreau sa fiu idiotul ala care o iubeste neconditionat. Ma lasa sa fiu idiotul ala care ii arata ca nu e o carpa?