6:32.
El era treaz deja de jumatate de
ora. Cu ochii tintuiti pe tavan opreste alarma care te trezeste si din coma. Se
ridica si se duse sa faca un dus rapid. E o zi de luni ca oricare alta,
precedata de o saptamana in care isi alege urmatoarea victima. O saptamana in
care cauta, gaseste si asigura prada. Apoi gaseste cel mai bun loc de unde s-o
elimine. In cazul asta, statea la o casa dintr-o suburbie. Cea mai inalta
cladire din zona, brusc, in ziua de luni, are nevoie de reparatii la acoperis.
E o misiune de rutina, uzuala, ca intre doua mari misiuni.
Iese de la dus, si in camera, pe
fotoliul lui preferat, il asteptau hainele. Ceasul, ciorapii, camasa,
pantalonii, cravata, pantofii si eventual sacoul. Ordinea perfecta de a te
imbraca. Si nu in ultimul rand geanta cu jucarii letale. Isi lua ochelarii de
soare de pe minibarul din bucatarie, arunca o ultima privire in oglinda, si
pleca trantind usa in urma lui. Afara il astepta o masina neagra. Pe bancheta
din spate gasi costumul de lucrator. Costumul cu care va insela
oamenii. Masca pe care o va arunca in tomberon dupa ce va pleca de la locul faptei.
Ajuns la cladirea cu pricina, suna
la usa, un barbat il intampina si ii inmaneaza cheile. Era proprietarul. Era
relaxat. Nu stia ca de pe cladirea lui, cineva ii va elimina vecina intr-o zi
senina, de primavara timpurie, nici calda, nici rece. Urca pe acoperis. Gasi
cel mai bun loc. Isi instaleaza jucaria. A mai folosit-o de
atatea ori pentru ca era cea mai silentioasa. Se aseza langa ea s-o verifice sa
nu aiba vreo defectiune si sa-i strice tot planul. Din spatele lunetei se uita
in zona casei vecine.
Ora 7:55. In 5 minute victima va
iesi din casa pentru a lua micul dejun in curte. Facea asta in fiecare zi
frumoasa. Stia de lucrul asta din analiza de saptamana trecuta. 5 minute a stat
sa astepte ca vecina sa iasa. In curte era o masa mare, cat pentru 10 persoane
care vin pentru un gratar de weekend. Era atent acum la usa care dadea in
curte. Nu a asteptat 30 de secunde si usa se deschide. Iat-o. Caprioara a iesit din boscheti nestiind ca o asteapta moartea. Se simtea ca un
tigru care a pregatit o ambuscada perfecta, gata sa sara la gatu-i dulceag si
s-o ucida instant. O analiza din cap pana in picioare prin obiectivul lunetei. Mica de
inaltime, par saten vopsit, probabil din roscat, bine dotata. Nu conta
infatisarea. O lasa sa se aseze la masa sa-si puna farfuria. Cauta unghiul
perfect din care va trage, sa nu fie vreun obstacol, gen o creanga, sau un
stalp. Statea acum asteptand momentul potrivit. Isi duse degetul pe tragaci. Se
auzi numai o pocnitura mica, insezizabila. Ea cazu cu capul in farfurie. Facu
un zgomot mai mare decat impuscatura in sine. Glontul rece ca inima lui, nimeri
direct intre ochi. Fara resentimente pentru victima. Pana cand se va descoperi
crima, el va fi demult disparut.
“Femeile sunt nesigure”, gandi el
in masina. Niciodata nu stii care e urmatoarea lor miscare. Pe casa aia, putea
fi vazut si de victima. O privire satisfacatoare catre cer a ei, il putea trada.
Sosi acasa, isi aprinde un j si se tranti zgomotos in fotoliu, asa cum face
dupa fiecare misiune. Asta a fost o misiune simpla, ca multe altele in perioada
asta. Intre doua misiuni mari, dobori multe tinte care iti aduc doar
satisfactie vizuala. Le analizezi toate detaliile, toate miscarile si ataci
cand le e lumea mai draga. Si pleci. Fara resentimente. Si speri ca urmatoare
misiune mare va fi ultima…
