Still here

A spus da. Cred ca era singura persoana care credeam ca va spune da cam in aceeasi perioada cu mine. Amandoi eram aproape siguri ca va trece mult timp pana vom spune da. Mi-a luat-o inainte, si ma simt intr-un fel, nici nu stiu daca bine sau rau. E ceva in mine care s-a declansat sau s-a autosesizat.

A avut si ea perioadele ei naspa incarcate cu prostii si prosti. Acum le-a depasit. Le-a depasit cu el. Isi vor pune curand cele mai frumoase catuse. Catusele care sunt acceptate de toata lumea. Prin ele se va forma legatura pe care pana atunci numai ei o vedeau. Legatura spirituala o au deja. Va deveni vizibila pentru toti. Tind sa cred ca inca nu sunt pregatit pentru asta, oricat as da de inteles ca sunt si ca vreau. Vazand-o pe ea spunand da, mi-a deschis o usa la care n-am batut pana acum. Stau in fata usii, si nu pot sa fac altceva decat sa ma bucur pentru ei.

Ei se inteleg din priviri. Se mai cearta, dar asa trebuie. Se inteleg, frate. Eu credeam ca ma inteleg. Acum e prea tarziu cand imi dau seama ce zicea de fapt si ce voia de fapt. Nesiguranta mea a coplesit-o. Frustrarea e mare. Cateodata imi vine sa sparg chestii, si avea dreptate cand mi-a zis ca voi deveni mai rau cu altele. Ziua ma doare in pula cand le joc pe degete, dar cand se lasa noaptea, parca ma lumineaza.

Vorbeam cu o prietena despre relatii. Era nedumerita, oarecum in aceeasi oala cu mine. Si i-am dat anumite sfaturi. Am recitit conversatia cand am terminat de vorbit. Acele sfaturi imi erau utile. Parca dadeam sfaturi pentru mine. Alta frustrare. E ironic cand iti dai seama de anumite chestii acum, dupa atata vreme. Poate daca imi dadeam seama mai devreme, sentimentele nu ar fi fost adevarate, ci doar niste vrajeli cu mireasma de iubire.

Am crezut ca am si eu o legatura sprituala ca ei. Ei si-o arata de fiecare cand au ocazia. Ii invidiez. Vreau si eu legatura aia. Pana acum au fost iluzii imbracate in realitati obscure. Pana cand gasesc legatura aia, tot in fata usii voi sta...