Mcdreamy

Asternuturile erau pe podea, in surdina sunau acorduri de reggae, si de afara se auzea susurul oceanului. Ei obisnuiau sa stea in hamac inainte de zorii zilei.

"-Uite cum clipoceste ploaia in apa oceanului!! Ce frumos se vede!!

-Ma, unde vezi tu picurii de ploaie pe bezna asta, de aici de la etajul 10?

-Unii sunt pasari de noapte, draga mea, iar altii au nevoie de ochelari.

-Haha, mai toate ironiile tale nevinovate au o doza de aroganta. Stiai asta?"

El ramasese impasibil la spusele ei.

"-Pana si tacerea ta e aroganta. Nu te-ai dezminte nici in ruptul capului, chiar daca e vorba de mine."

El zambi cand o auzi.

"-Nu mai rade, ma!!

 -Asa deci. Nu vezi cum bate ploaia in ocean, dar vezi cum zambesc, desi e aceeasi bezna.

-Nu te-am vazut, prostutule. Te-am simtit cum te umfli in pene.

-Ah, ce bine ma cunosti tu!!

-Exact!!

-Apropos de ochelari! Mai tii minte cand mi-ai trimis prima ta poza cu ochelari si ti-am zis ca arati ca o baba?

-Nu mai tin minte."

El incepu sa rada cu pofta.

"-Vai, nesimtitule, ai facut-o intentionat. Stiai ca nu-mi amintesc, din cauza memoriei mele selective. Perfect!! Ia-te si de memoria mea! Ce urmeaza?? intreba ea dandu-se jos din hamac

-Poi, stai sa ma gandesc. Pana se ivesc zorii, am timp sa-ti zic."

Nici nu terminase bine propozitia ca se trezi cu o lovitura de perna in fata.

"-Buna tinta ai tu pe intureric si fara ochelari.

-Taci si ia si tu o perna, ca sa nu te simti dezavantajat, Mr, Perfect!!"

Incepu o bataie cu perne ca-n filme. Radeau, tipau, chicoteau. Erau fericiti. Un fulger cazu pe suprafata oceanului si lumina intreaga zona.

"-Acum sper ca ai vazut si tu cum clipoceste!!

-Nu nu,  imi pare rau! Am clipit!

-Smartass, huh??"

O prinse de mana, o trase langa el, si incepu sa o sarute...

One day

Acum cateva nopti, au pus stapanire pe mine nervii, frustrarile si dezamagirile. Formeaza o bestie care se trezeste in mine de fiecare data cand se umple paharul. In momentele alea nu se poate vorbi cu mine, nimic nu ma calmeaza. De-a lungul timpului, am invatat s-o controlez. Nu e bine s-o las sa se dezlantuie, ar face ravagii regretabile. Sunt trei momente pana acum, cand a fost foarte aproape sa scape. A fost nevoie de ajutor din exterior. Primul moment a fost la o varsta frageda. Era o persoana abuziva, care isi revarsa neputinta in violenta. Daca nu eram asa mic si daca nu ar fi venit un ajutor, probabil la varsta asta ieseam dintr-un centru de corectie. Al doilea moment a implicat aceeasi persoana, care din nou a fost salvata de gong. Al treilea moment a fost recent, gen un an doi. De data asta, a fost o persoana diferita, iar salvarea i-a venit dintr-o alta persoana. Facuse ceva ce numai psihopatii ar face. A fost impotriva principiilor mele, plus ca victima a fost femeia vietii mele. Mai este o persoana care ar trebui sa se fereasca de mine, pentru ca devine din ce in ce mai hulita. Cand vad aceste persoane, ma transform. Hulk ar fi mic copil. Le ocolesc, trec strada, ma urc in autobuz, orice sa nu dau ochii cu ele, pentru ca daca as trece pe langa ele, le-as zdrobi capetele. Daca n-as fi invatat controlul, eram campion mondial la box sau kickboxing de la 20 de ani. Daca puterea mea ar fi stat in pumni, le-as fi trimis pe alte lumi demult.

Scriu de mai mult de sase ani. Scriu cu adevarat de vreo patru, iar de aproape un an jumate, scriu despre o singura persoana. Am scris cu, despre, pentru si din cauza ei. Am scris multe scenarii, aluzii, iluzii despre ce as face si ce vreau sa fac. Mi-am cerut iertare, am vrut impacare de atatea ori prin cuvinte; am scris cat de mult o iubesc, dar niciodata nu i-am zis astea cu adevarat fata in fata. A trebuit s-o pierd ca sa-mi dau seama ce am pierdut. Ea imblanzeste bestia din mine, de parca ar fi un catelus. Chiar ea a fost ajutorul intr-unul din momentele alea.

Stiu ca ar suna prostesc, copilaresc sau naiv, dar vreau sa am puterea s-o fac sa intre in pielea mea, pentru o zi, si sa simta ce simt eu in fiecare zi cand ma gandesc la ea. Probabil ca stie, sau banuieste. Vreau sa-i vad reactiile, vreau sa-i aud parerile dupa ce se va sfarsi ziua aceea.

Ea e cea mai completa persoana pe care am intalnit-o vreodata. Frumusetea ei, inteligenta ei, caracterul ei, ma fac sa ma simt om. Un om fericit. pentru ca la urma urmei, asta e sensul vietii, fericirea alaturi de cel iubit si descoperirea de sine. Cand ai intalnit acea persoana, stii ca vei duce un razboi frumos, dar neincetat, cu tine. Vei stii daca merita inca de la inceput, vei stii ca merita sa lupti pana iti vei da ultima suflare...

A plecat...iar...

Imi imaginez viata ca pe un teatru cu o sala unde ne jucam rolurile de zi cu zi. E deschis non-stop, si in fiecare zi e cate o piesa. Comedie, drama, mister, suspans, horror. In fiecare zi e alta piesa cu cate o tema, cateodata mai multe teme combinate. Si suntem actorii principali performand pe scena vietii.

Unul dintre cele mai importante lucruri e publicul. El te judeca cu ura, dispret, el te aplauda cu pasiune. E format din mai multi critici. Cei mai importanti stau in primele randuri. Iubita, familia, prietenii ocupa primele cinci-sase randuri, iar amicii, cunostiintele si necunoscutii restul de randuri. Sunt persoane care isi schimba locurile intre ele in functie de ceea ce performezi tu. Unele intra in sala, se pun in ultimele randuri, si avanseaza pas cu pas pana in primele, altele nici nu intra in sala, si cateodata sunt persoane care vin si se pun direct in primul rand. Acele persoane sunt rare, poate niciodata n-ai ocazia sa intalnesti astfel de persoane. Sunt norocos pentru ca mi s-a intamplat, si mai mult de atat am fost o astfel de persoana pentru cineva, intotdeauna m-am considerat o persoana de primul rand. Cand am intrat in sala ei, m-a privit si am inteles ca locul meu nu poate fi decat in primul rand. Ca s-o primesc in sala mea, in primul rand, mi-a trebuit s-o vad mai intai. Ei bine, atunci am inteles. 

Urmarind-o indeaproape, urmarindu-i piesele, mi-am dat seama ca ei ii plac versurile. Ii plac cuvintele, chiar si alea de la distanta,  care sunt adesea inselatoare. Da impresia de nepasare, dar asta n-a oprit-o niciodata sa creada ce vrea. Isi lua doza zilnica din versuri, poeme, citate, si din cuvintele mele sau a altora. Ii erau necesare pentru a-si crapa scoarta aia care o avem toti pe suflet. Se simte vie prin tot ce inseamna scris sau vorbit. 

In cazut meu, ea nu s-a pus din prima in primele randuri. A fost rabdatoare, ma urmarea, ascultandu-ma. Nu-mi puteam lua ochii de la ea, inainta cu pasi usori, dar siguri spre primul rand. Cineva spunea ca cuceresti usor o femeie, dar s-o pastrezi e mai greu. Am crezut ca e invers pana am cunoscut-o pe ea. Ea era criticul principal, nu i-a placut ce vedea si a plecat. A venit inapoi, dar de data asta nu in primul rand. Chiar ea spunea ca idiotii nu primesc a doua sansa. Acel loc inca e gol, asteptand-o. S-a pus undeva in al doilea rand, ma urmareste de acolo,

Trebuie sa plece din nou. Are o piesa importanta pentru ea. Si nu-s invitat. Inainte sa plece, a trebuit sa cobor de pe scena in mijlocul piesei, si s-o iau in brate si s-o sarut pe frunte. A fost atat de bine, dar am simtit si cred ca a fost ultima oara cand am vazut-o, si nu stiu de ce. Tu, ala care o vei face fericita, asculta-i versurile.

Si-a plecat...

A plecat...iar...

Missing...

Asta e una din noptile alea interminabile cu Luna Plina in care mi-e dor de ea. Mi-e dor de ea de imi vine sa urlu de neputinta. N-am avut niciodata vreo iubita de ziua mea si mi se pare cam trist. Poate ca imi doresc sa mi se ureze lamultiani din tot sufletul, nu doar de complezenta. Stau si privesc Luna, cel mai bun lucru pe care l-as putea face in starea asta.

Stau si privesc unele poze cu ea, dar intotdeauna ma opresc la una. As scrie un roman bazat pe poza aia. Atatea de spus despre doar o clipa. Zambetul ei din poza aia ar opri timpul in loc. Poate chiar asta s-a intamplat atunci. Ceva divin ar spune cineva. Acelasi cineva care mi-a spus, cand i-am povestit de ea: "Fericirea o gasesti in Dumnezeu". Aproape ca am bufnit in ras de fata cu el: "Cum cacat sa gasesc fericirea in Dumnezeu, cand eu deja am gasit-o in ceva mai bun, o fiinta cu un suflet bland, care mi-a dat lumea peste cap?" Si atunci m-am gandit si am inceput sa cred ca Dumnezeu a fost creat din cauza unei femei, mascand-o intr-o entitate masculina, ca sa nu bata la ochi. Eu cred in fatuca asta cum cred altii in entitatea aia. Ti-as picta-o si ar iesi cea mai frumoasa pictura facuta vreodata. As gasi culoare in toate amintirile si gandurile intunecate, dar mai ales as gasi culoare din ochii aia verzui ca jadul, parul ala saten, atent dezordonat, pielea aia delicata, care iti arata drumul catre sufletul ei.

Vreau cateodata, cand ne mai vedem, s-o iau in brate, s-o sarut pe frunte si sa-i spun ca e cel mai bun lucru care nu mi s-a intamplat, pentru ca cel mai bun lucru care mi s-a intamplat a fost s-o cunosc si s-o intalnesc. As lua-o in brate, pentru ca atingerea ei ma face sa ma simt in siguranta. As saruta-o, pentru ca buzele ei ma trimit intr-un alt univers. Vreau, dar nu pot, pentru ca nu stiu cum sa ma comport, nu stiu cum sa rad cu ea, nu stiu cand sa rad cu ea, nu stiu cum sa stau langa ea in momentele alea, nu stiu nimic. Toate strategiile in lupta asta crunta a iubirii sunt inutile si necunoscute pentru mine. Ultima oara cand am imbratisat-o si sarutat-o a fost in ziua cand a plecat. Eram pe un peron de autogara, pe o semibezna. Nu trebuia s-o las sa plece pana nu gaseam o rezolvare. Impreuna. Noi, in schimb, am plans 2 zile ca doi prosti. Nu voiam sa-i dau drumul, atunci cand ne tineam in brate, dar odata ce-am facut-o, parca s-a rupt o bucata din suflet, si a cazut intr-un abis. Pur si simplu m-am tarat pana acasa in dimineata aia. Ziua aia nici nu mai stiu cum s-a terminat, dar cert e ca nu am mai intalnit asa ceva. Ultima oara cand ne-am intalnit, am evitat sa ma uit in ochii ei. Pentru prima data in viata mea, am evitat sa ma uit in ochii unei persoane. Nici nu stiu cum sa ma uit la ea, si vreau sa ma uit la ea non-stop.

Draga mea, oricat de naiv, oricat de obsesiv, oricat de inadecvat, oricat de "asa nu se face", oricat de distructiv ar fi, nu-mi pasa si iti spun ca mi-e dor de tine...