Asta e una din noptile alea interminabile cu Luna Plina in care mi-e dor de ea. Mi-e dor de ea de imi vine sa urlu de neputinta. N-am avut niciodata vreo iubita de ziua mea si mi se pare cam trist. Poate ca imi doresc sa mi se ureze lamultiani din tot sufletul, nu doar de complezenta. Stau si privesc Luna, cel mai bun lucru pe care l-as putea face in starea asta.
Stau si privesc unele poze cu ea, dar intotdeauna ma opresc la una. As scrie un roman bazat pe poza aia. Atatea de spus despre doar o clipa. Zambetul ei din poza aia ar opri timpul in loc. Poate chiar asta s-a intamplat atunci. Ceva divin ar spune cineva. Acelasi cineva care mi-a spus, cand i-am povestit de ea: "Fericirea o gasesti in Dumnezeu". Aproape ca am bufnit in ras de fata cu el: "Cum cacat sa gasesc fericirea in Dumnezeu, cand eu deja am gasit-o in ceva mai bun, o fiinta cu un suflet bland, care mi-a dat lumea peste cap?" Si atunci m-am gandit si am inceput sa cred ca Dumnezeu a fost creat din cauza unei femei, mascand-o intr-o entitate masculina, ca sa nu bata la ochi. Eu cred in fatuca asta cum cred altii in entitatea aia. Ti-as picta-o si ar iesi cea mai frumoasa pictura facuta vreodata. As gasi culoare in toate amintirile si gandurile intunecate, dar mai ales as gasi culoare din ochii aia verzui ca jadul, parul ala saten, atent dezordonat, pielea aia delicata, care iti arata drumul catre sufletul ei.
Vreau cateodata, cand ne mai vedem, s-o iau in brate, s-o sarut pe frunte si sa-i spun ca e cel mai bun lucru care nu mi s-a intamplat, pentru ca cel mai bun lucru care mi s-a intamplat a fost s-o cunosc si s-o intalnesc. As lua-o in brate, pentru ca atingerea ei ma face sa ma simt in siguranta. As saruta-o, pentru ca buzele ei ma trimit intr-un alt univers. Vreau, dar nu pot, pentru ca nu stiu cum sa ma comport, nu stiu cum sa rad cu ea, nu stiu cand sa rad cu ea, nu stiu cum sa stau langa ea in momentele alea, nu stiu nimic. Toate strategiile in lupta asta crunta a iubirii sunt inutile si necunoscute pentru mine. Ultima oara cand am imbratisat-o si sarutat-o a fost in ziua cand a plecat. Eram pe un peron de autogara, pe o semibezna. Nu trebuia s-o las sa plece pana nu gaseam o rezolvare. Impreuna. Noi, in schimb, am plans 2 zile ca doi prosti. Nu voiam sa-i dau drumul, atunci cand ne tineam in brate, dar odata ce-am facut-o, parca s-a rupt o bucata din suflet, si a cazut intr-un abis. Pur si simplu m-am tarat pana acasa in dimineata aia. Ziua aia nici nu mai stiu cum s-a terminat, dar cert e ca nu am mai intalnit asa ceva. Ultima oara cand ne-am intalnit, am evitat sa ma uit in ochii ei. Pentru prima data in viata mea, am evitat sa ma uit in ochii unei persoane. Nici nu stiu cum sa ma uit la ea, si vreau sa ma uit la ea non-stop.
Draga mea, oricat de naiv, oricat de obsesiv, oricat de inadecvat, oricat de "asa nu se face", oricat de distructiv ar fi, nu-mi pasa si iti spun ca mi-e dor de tine...
0 comentarii:
Post a Comment