Ma simt un pic ciudat revenind aici dupa 4 luni de zile. Am tot zis ca o sa mai postez cv pe blog, m-a retinut lipsa internetului ca lipsa de ocupatie am tot avut. In ultima postare v-am transmis Craciun Fericit, iar peste 2 saptamani e Pastele, ce repede a trecut timpul asta. In timpul asta a trecut iarna, cu sarbatorile ei, a trecut sesiunea, cu emotiile ei si a venit primavara, cu splendoarea ei. Se pare ca inceputurile de an si primavara imi priesc, ma fac sa ma simt mai bine, la fel a fost si anul trecut la inceput, dupa care a inceput sa se domoleasca entuziasmul, anul asta sper sa nu mai fie asa. De ce spun ca imi priesc inceputurile de an si primaverile? Pt ca aduc un iz nou. Motivele de anu asta pt care spun ma simt bine sunt nenumerate. Va inpartasesc cateva.
Dupa Craciun urmeaza Revelionul, iar revelionul de anul asta a fost memorabil, cel mai bun prieten venind in Cluj sa-l sarbatorim cum se cuvine cu alti prieteni buni, pt el persoane noi. Dupa Revelion direct in branza sesiunii am intrat, doua emotii mai mari sau mai mici, dar au fost. A trebuit sa dau o restanta dupa cea mai crunta betie, restul povestii fiind istorie. Imediat dupa sesiune urma o binemeritata excursie la cabana unui coleg unde ne-am distrat de minune, ca de obicei.
Semestrul doi batea la usa si batea tare… tare promitator. Promitea aplicatii multe si bune. Una din ele s-a incheiat de o saptamana, dar fu cea mai tare aplicatie de pana acum. O sa incerc sa va induc in atmosfera aplicatiei care, cel putin pe mine, m-a dat gata. Era pe 3 zile si constituita dintr-un traseu extrem de atragator: Cluj-Budapesta-Esztergom-Visegrad-Budapesta-Viena-Bratislava-Budapesta-Hajduszoboszlo-Cluj. Prima oprire fiind la Esztergom, unde Dunarea isi face de cap si imparte pamantu in doua, cele doua parti fiind legate de un pod, la fiecare intrare pe pod fiind doua orase in 2 tari diferite, in dreapta Esztergom, iar in stanga Sturovo. A doua oprire, Visegrad, o cetate de aparare, unde din nou Dunarea se da mare si ofera o priveliste de poveste. Ziua 1 se incheia la Budapesta, un oras de care pur si simplu m-am indragostit lulea. Iti da o senzatie, un fior cald, acestea venind din multitudinea de stiluri in care orasul respira. Sa vezi Budapesta pe inserat si dupa seara sau noaptea e ceva de neuitat, iar pe mine m-a lasat cu gura cascata. Si aici Dunarea isi continua nebuniile despicand Budapesta in doua Budapeste mai mici (Buda si Pesta) exact prin centrul ei, noi vizitand doar Buda. A doua zi la Viena, alta capitala in care micuta Dunare imparte pamantul dupa cum o duce capul. Aici se simte un aer tare de munte care vine din partea Alpilor care nu stau prea departe de oras si vegheaza asupra lui. Probabil ca nu numai din cauza Alpilor Viena are un aer mai tare, aici intervenind si aerul dat de o anumita putere, puterea Habsburgiilor care inca se simte, care te face sa-ti imaginezi cum era acum doua trei secole. Palatele lor marete arata cat de puternici au fost. A fost bine sa fur si eu un pic din puterea lor. Spre seara am poposit in Bratislava, capitala Slovaciei, un oras cv mai mare decat Clujul, un oras zbuciumat de prea multe batalii. In centrul Bratislavei, chiar si in zarva aceea data de toate barurile si cafenelele, inca se mai auzeau ciocnirile violente ale sabiilor soldatiilor care au trecut pe acolo. A treia zi, din nou Budapesta, de data asta Pesta, partea mai noua a Budapestei, dar parca la fel de veche ca si Buda. Urma o balaceala la baile de la Hajduszoboszlo, surpriza aplicatiei. Extenuati, ne duceam happy acasa.
Spun clar si raspicat ca aplicatia asta a meritat, cine zice ca nu, inseamna ca a dormit de la Hajduszoboszlo la Cluj. A meritat fiecare cent, fiecare forint, fiecare privire uluita indreptata spre toate monumentele, a meritat fiecare inspiratie si expiratie. Inconjurat fiind de prieteni, colegi, m-am dat pe brazda, iesind ceva magnific si pe aceasta cale tin sa le multumesc. Au fost si momente mai putin placute, pierderea aparatului, gasirea lui, pierderea portofelului, gasirea lui, pierderea entuziasmului, regasirea lui, iar de momentele memorabile nu mai vorbesc ca atunci cand sunt cu ai mei toata lumea afla.
In urmatoarea perioada sunt prevazute mai multe aplicatii, care sper sa fie la fel de entuziaste ca aceasta.
“We are Romanian, we are students, we are poor…….we are gipsies………………..I KNOW!!!!”