Miscellanea

Ploua cu galeata de cand plecase. Parea ca nu se mai oprea. Se decisese sa mearga pe jos, crezand ca nu-l va prinde ploaia. Era o ploaie rece cu picuri mari, cum rar se intampla asa ceva. Ploaia asta se simte indiferent ce ai pe tine, iar el simtea fiecare picur care ii lovea fata. Cand a ajuns in fata casei ploaia incetase, parca fusese setata sa inceapa cand a plecat si sa se termine cand ajunge. 

Intra in casa, isi arunca hainele direct in uscator si se bagase sub dus. Pentru o fractiune de secunda si-a imaginat un menage a trois cu doua tipe focoase. Statea nemiscat, parca paralizat de fierbinteala apei. Statea nemiscat si incetase sa se mai gandeasca la ceva, nu simtea absolut nimic, nu auzea nici macar susurul apei. Se uita in gol, cu apa siroindu-i pe fata. Avea o privire goala, dar cu care putea sa-ti sfasie spiritul. Statu asa inert si thoughtless o buna bucata  de vreme. A oprit apa, si-a luat halatul pe el ducandu-se jos in living. Se puse in fotoliu si dadu drumul la muzica. Isi daduse seama de ceva. Stia ca si-a regasit confortul de a fi ranit, dupa atatea luni de negare. Un zambet trist i se ivise in coltul gurii cand auzi versurile unei melodii. "She'll come back as fire to burn all the liars/ And leave a blanket of ash on the ground". Doar amintirea ei il mai facea sa schiteze vreun gest

Era singur, dar nu singuratic, se simtea din nou inutil. Prea tarziu sa se bazeze pe familie, prea tarziu sa mai poata face ceva. Nimic, dar nimic, nu era cum voia el. Singura placere care ii ramasese era aia de a fi fara ganduri. Sa gandesti e greu pentru unii, dar e si mai greu sa fii fara ganduri. Exact asa era. Sa stii ca nimanui nu-i pasa de tine, nici macar tie, e si aia o mica parte de rai. Sa nu vrei sa vorbesti cu nimeni, sa nu vrei sa ti se vorbeasca, te face mai puternic. In momente de genul, si bestia din el e paralizata, stiind ca numai asa o poate controla. 

Il durea, dar nu voia sa zica sau sa bage in seama. Il durea sa fie respins la nesfarsit in tot ceea ce face, ca o masea stricata. Moare de durere in fiecare noapte, si invie de fiecare data a doua zi dimineata. Nu are nevoie de validare din partea nimanui. Nu are nevoie de sfaturi. Nu trebuie sa-si justifice nimic...

Era deja noapte, pusese sa faca un ceai calmant. Avea nevoie de somn, dar nu putea. Auzise undeva ca lucrurile bune se intampla numai noaptea, si chiar avea speranta ca poate va putea muri iar, ca s-o ia de la capat maine dimineata...