Deja-vu

"Stii ce sa zici, cand sa zici, cum sa zici. Si ai cate-o expresie faciala pentru fiecare chestie zisa. Imi place asta de innebunesc. Mi-ai intrat pe sub piele in prima saptamana in care am vorbit cum nu a mai facut-o nimeni...Dar ciudat este, dupa cum ti-am mai zis, ca din prima saptamana am zis da. Vreau omul asta. Am crezut ca nu am nicio sansa.  Dar am citit undeva ca si doar 1% daca stii ca e posibil sa poti avea o persoana, spera. Si asta am facut. Am sperat ca poate si tu ma vezi altfel. Poate si eu insemn ceva pentru tine;...si ai facut sprint spre inima mea. Cu fiecare secunda te-am placut mai mult si mai mult. Nu mi s-a intamplat fata de nimeni sa simt ceva atat de repede si atat de intens. Stiu ca esti in gandul meu de dimineata pana seara. Si mai stiu ca ma faci sa cred. Sa cred in mine. Sa cred in planurile si visurile pe care le am. Ma schimbi. Dar nu in rau. Ma faci sa cresc. Ma faci sa fiu multumita ca sunt asa. Ma faci sa ma simt frumoasa fara sa ma machiez si sa ma imbrac in nu stiu ce. Esti atat de special si important pentru mine cum inca nu cred ca ai idee. "

Paragraful pare desprins din antichitate, pare o picatura de iubire dintr-un ocean de razboaie sangeroase relatate in epopeile lui Homer. Par a fi cuvintele unei zeite care-si striga durerea in tacere, satula de atatea batalii duse cu ea insisi, in cautarea marii iubiri, zeita care in sfarsit si-a gasit fericirea, care s-a eliberat din ghearele nesigurantei. A fugit prea mult timp prin intuneric, plangand moartea inimii sale, dar care si-a gasit curajul sa lase totul in urma. 

Deja au trecut cativa ani buni pe care ti i-ai petrecut in perioada asta a vietii, perioada in care ai crezut dintotdeauna ca totul va fi roz si fermecator, plina de dragoste si fericire. Dar nimic nu e precum ti-ai imaginat. Ai din ce in ce mai multe responsabilitati si fara un lucru care sa te defineasca. Tu doar existi momentan, pentru tine o zi trece un pic mai bine decat precedenta, chiar si alea in care nici nu poti sa te trezesti din pat. In timp ce tu faci toate astea, cea mai buna prietena a ta se marita, iar prietenii tai apropiati au copii sau cariere de succes.

Sunt sigur ca ti-ai petrecut cateva seri de weekenduri prin baruri, cluburi,  cautand sa fii agatata sau sa agati, dar nici asta nu e de ajuns, nu-ti ajuta viata sa devina completa. Singuratatea e patura ta favorita, te tine de cald in spatiul tau confortabil. Dar chiar si asa te gandesti tot timpul ce e gresit cu tine, sau de ce nu poti iubi pe nimeni.

Si pui mana pe telefon sa dai sau sa astepti un mesaj sau apel din partea aluia care te face sa te simti draguta, care ar putea sa te faca sa te simti importanta. In felul asta te acapareaza nevoia, nevoia de a fi acceptata asa cum esti, nevoia de a fi apreciata la adevarata ta valoare si nevoia de a te simti iubita. Sunt asa de puternice nevoile astea incat te fac sa-ti pierzi luciditatea pentru doar cateva minute de flatare. Dar nici minutele astea nu-s destule, pentru ca vrei din ce in ce mai mult. Din nou crezi ca ai facut o greseala si din nou renunti la tot, retragandu-te in cochilia ta.

Cat timp esti acolo, nu te opri nicio clipa din a visa in continuare la ceea ce vrei. Nu intotdeauna vei ajunge sa faci tot ce visezi, dar nu te opri. Sunt atatea lucruri care au ramas sa le faci. Vor fi o gramada de oameni pe care o sa-i intalnesti, atatea locuri de vizitat. Nu te pierde in tine, nu-ti irosi gandurile pe idealuri. Trebuie sa faci lucrurile simple, sa-ti iei inima in dinti si sa te opresti din a le amana de pe o zi pe alta. Fa-le acum, asuma-ti riscuri pentru tine. Meriti sa te trezesti dimineata cu un zambet, sa-ti faci amintiti care mai de care, sa poti povesti si altora. Sa fii cea mai buna mama de pe planeta.

Hun, you'll be alright, just breath.