Sesiune

Cateodata mi-e dor de sesiunile din timpul facultatii. M-au pus la incercare, mi-au trezit un spirit de competitie, sa ma testez, sa ajung la cateva limite. Nu ma intreceam cu altii, ci ma intreceam pe mine insumi. Voiam sa fiu mai bun decat sesiunea precedenta, exceptia este prima sesiune, unde n-a fost cazul. Si am reusit, am devenit mai bun. Prima sesiune a fost cea mai grea. Nu stiam cu ce se mananca o sesiune. Imi aduc aminte un moment din prima sesiune. Aveam cel mai greu examen, cu implicatii matematice (Domn Prefect stie), la care eram pasta. Nu cu mult timp inainte, cunoscusem o fata. S-a infiripat ceva intre noi. Chestia e ca ne-am ajutat unul pe altul. Am stat trei nopti la ea, facand exercitii, probleme, ea imi dicta mie, eu ii dictam ei, o verificam, ma verifica. Cred ca niciodata n-am invatat pentru un examen cum am invatat in alea trei nopti. Ni se vedea daruinta pe fata, pe maini, pe zambete. Bineinteles ca amandoi am luat examenul ca niste super eroi, 10 pe linie. Au urmat si alte examene, restante.

Cea mai grea sesiune e viata, in care majoritatea examenelor sunt restante. Unii ajung sa nu le ia pe toate, regretand la sfarsit. Toti am dat multe examene si restante pana acum, dar invatam incontinuu, daca nu fiecare zi,  atunci fiecare luna e un examen in sine. Am invatat multe.

Am invatat ca fiind tacut, esti luat de slab.

Am invatat ca “bros before hoes”.

Am invatat cat e de important sa le spui persoanelor dragi ce reprezinta pentru tine.

Am invatat ca timing-ul e de cacat.

Am invatat ca empatizand, devii mai intelept.

Am invatat ca daca te joci cu focul, nu risti sa te pisi noaptea in pat, ci ajungi sa te arzi.

Am invatat ca poti controla totul, in afara de dragoste.

Am invatat ca cel mai greu lucru e sa stii ca totul poate merge prost, oricand, pentru oricine.

Am invatat ca refuzul se accepta, nu se razbuna.

Am invatat ca daca vrei sa iubesti, mai intai te uiti in oglinda.

Am invatat sa nu am incredere in oamenii care poarta echipament sportiv la orice activitate in afara de sport.

Am invatat ca totul e relativ pana cand te indragostesti.

Am invatat ca femeile sunt demente, complexe, chiar si pentru ele.

Am invatat ca nu exista Dumnezeu, ci doar propria persoana.

Am invatat ca prostia e nemarginita.

Am invatat ca tacerea e mai buna decat nimic.

Am invatat ca aroganta e buna de mai putine ori decat crezi.

Am invatat ca uneori un “te urasc” e egal cu un “te iubesc“, dar niciodata invers.

Am invatat multe. Inca sunt restantier. Mai am multe de invatat. Platesc in continuare cu caruta sa-mi iau restantele. Toti facem asta. Marea sesiune va trece. Vrei sa ramai cu restante? Eu nu…

Valuri

De fiecare data ea vine in valuri

Dintr-o mare involburata

Valuri de tot felul

De fericire, de iubire, de tristete, de durere, de ura

De dor.

Am invatat sa inot

Sa simt si sa vad valurile

Ma las purtat de fiecare

Unul mai mare ca celalalt.

Cand Soarele coboara

Se face intuneric

Prea intuneric sa mai vad

Si prea bine sa simt

Ma lovesc din toate partile

Dar niciunul nu ma ineaca

Ea vine in valuri.

Jeannie, you fucking slut...

Eram la gradinita cand am vazut-o prima oara pe Jeannie. Avea parul cret saten, buclele ii erau naravase, cu volum, era mai mica de inaltime decat mine, si da, ochii albastri. Cred ca aia m-a atras la ea, ca avea ochii ca ai mei. Ma apropiam de ea, incercand sa ma joc cu ea, sincer nici nu stiu daca ma observa. Tot timpul eram dupa ea, nu stiu daca ii placea de mine sau ii placea de faptul ca alergam dupa ea ca un catelus.  Avea un frate geaman in aceeasi grupa si bineinteles ca am devenit cei mai buni amici, doar sa intru in gratiile micutei Jeannie. Amintirile din perioada aia mi se cam opresc, tot ce imi mai amintesc sunt prostiile pe care le faceam cu fratele ei.

Anii au trecut, iar din clasa a cincea am fost deportat de catre ai mei la alta scoala, pe motivul ca ar fi mai buna. Nu prea am vrut schimbarea asta de colegi, de profesori, pe vremea aia fiind mult mai timid decat acum, dar tare placut am fost surprins cand am intrat in sala de clasa. In prima banca statea Jeannie. Era mai blonda, parul usor mai drept, slabuta, dar tot ochii aia rupti din cer. La inceput nu prea ne bagam in seama, dar am ajuns pana la urma sa ne imprietenim. In pauze, alergam, fugeam unul de altul, iarna o bagam in zapada si o spalam si culmea nu se supara ca altele. Am ramas asa in zona prieteniei cu ea pana a trebuit sa mergem la liceu.

Am ajuns amandoi la licee diferite. Nu erau telefoane sa ne dam mesaje sau altceva. Pe perioada liceului ea devenea tot mai frumoasa. Ne vedeam cam rar, pana intr-o zi. M-am intalnit cu ea intamplator intr-un parc, nu stiu ce facea, dar devenise mai bucuroasa sa ma vada. Era vara, vacanta, asa ca ne-am dus la o plimbare. Au trecut orele atunci ca si cum ar fi fost secunde. Erau secundele noastre, cu povesti nemuritoare, adolescentine. Ne-am sarutat in seara aia. Parca pluteam pe nori. Din seara aia, ne-am vazut aproape zilnic timp de doi ani. Practic nu am facut nimic, teoretic eram impreuna, asa ziceau prietenii nostri. N-am avut discutia asta cu ea niciodata. Poate a fost mai bine.

Inainte sa terminam liceul, intalnirile noastre se cam rarisera. Intr-o zi am aflat ca s-a dus la facultate in alt oras. M-am mai simtit prost pana atunci, dar niciodata asa prost. Mi-a trecut si asta, nu era prima data cand o perioada de timp indelungata n-o vedeam. Asta pana a trebuit sa merg in orasul ei adoptiv pentru bunicul meu dupa cativa ani. Nu ma gandeam ca ma intalnesc cu ea, eram setat sa rezolv treaba si sa ma intorc acasa. Fiind la volan, intr-o aglomeratie infernala, eram la un sens giratoriu. In stanga mea un autobuz care statea; fiind grabit, demarez. M-am dat cu capul de volan la ce frana am pus. In fata masinii iesise o femeie. Ma dau jos in mijlocul aglomeratiei, s-o cert oleaca. Ramasesem blocat ca in clasa a cincea. Era Jeannie. Printre claxoanele celor din jur ii zic c-o duc eu unde are treaba. Ma asteptam sa refuze, nu stiu de ce. Se urca in masina fara sa zica nimic. Am spart linistea cu un “ce faci?” Nu ne-am mai oprit din vorbit decat cand am ajuns in patul ei.

Fusese o noapte nebuna, nebuna. Mi-a spus in dimineata urmatoare ca ma va invata sa fiu cel mai bun amant din lume. Imi povestise unde fusese ea in toti anii in care nu ne-am vazut. India, Indonesia, Argentina, Australia. Am ras cand ne aminteam cum eram la gradinita. Ma dusesem acolo pentru o zi, dar am stat doua saptamani, timp in care am facut sex in fiecare zi, am incercat cu ea cele patru pozitii de baza plus cele 26 de variatiuni. Avea un apetit sexual colosal, ii placea dur, mai ales dur si cred ca era nimfomana. Mi-a confirmat la un moment dat ca nu se poate abtine, si atunci am fost sigur.

Pana la urma, a trebuit sa merg acasa. Am zis ca ne sunam, dar nu mi-a raspuns la telefon, dar nici nu m-a sunat. Inca o data ma refuzase. Eram iar un catelus trist, si prost. Am trecut peste.

Intr-o zi, dupa alti cativa ani, ma suna un prieten: Jeannie a murit. Mi-a picat fata. Alte detalii n-am primit, asa ca a trebuit sa merg la inmormantare sa aflu cum s-a intamplat. Crima pasionala a fost raspunsul. Fusese strangulata in timp ce facea sex cu un maniac. S-a enervat pe ea pentru ca nu se uita in ochii lui in timp ce i-o tragea. Ce dragut!!! M-am dus unde era pus sicriul, am deschis capacul si ma uitam la ea. Rece, parul blond aproape drept prins in coada. “Asta ascundeai tu in ochii aia albastri. Durere si placere.” Inchid capacul si plec…

Choices

Au trecut deja zece zile din noul an. Un nou an cu vise noi, zambete noi, oameni noi, prieteni noi, si prieteni vechi, situatii vechi, stari vechi. Cam asta ziceam si la inceputul anului trecut. Ce-i drept aia a fost o postare foarte egoista, data fiind situatia de atunci.

A inceput bine anul trecut, chiar foarte bine, dar am facut niste alegeri foarte neinspirate care mi-au afectat intregul an. Nu sunt mandru de ele, le regret, as vrea sa le schimb, dar asta chiar e imposibil. O alta parte buna a anului a fost aia cand am inceput sa ma dezvolt profesional. Job nou, oameni noi, faini, un mediu bun, a devenit in timp o reteta a succesului. Am mers mai departe, si acum sunt acolo, in acel mediu bun, roditor.

Am inceput sa simt de ceva vreme un aer de schimbare. Ma face mai ambitios acest aer. Vreau sa-mi iau zborul. Am capatat destula experienta, as putea spune si de viata, ca sa merg mai departe. Cum am spus pe parcursul anului trecut, 25 chiar e o varsta in care ti se schimba oleaca perspectiva.

An nou, un nou eu. Suna cliseic, asa-i? Poate pentru unii chiar e timpul pentru un nou eu. Mai putina aroganto-melancolie sau melancolico-aroganta, si mai multa determinare, empatie, motivatie. E timpul sa cobor din templul pe care mi l-am creat

In concluzie, anul trecut a fost unul dur, dar frumos, si nu numai pentru ca am evoluat pe plan profesional, ci si pentru ca mi-am dat seama ca pot iubi pe cineva mai mult decat ma iubesc pe mine…

Invingatorul este intotdeauna singur

La inceput, dupa noaptea aia, avea cosmaruri. Se trezea brusc in mijlocul somnului plin de sudoare. Nu era nimeni acolo sa-l intrebe de sanatate. Se consola singur cu un citat: “Invingatorul este intotdeauna singur.” Era singur, dar nu era invingator. Era doar un tigru in cusca, lingandu-si ranile. Se ducea la sala de antrenament in fiecare zi, dar nu mai era in centrul atentiei, mai toata lumea il evita, si asta il sfasia pe dinauntru. A fost retrogradat de societate in liga oamenilor normali, unde toti se ignora unul pe celelalt, pana intervine dragostea.

Intrase in sala de parca era a ei. Asta i-a atras atentia. Acea postura aroganta ii era cunoscuta, dar ea era altfel. A intrat in vorba cu ea, sa-i ofere ajutor. Mai draguta decat se astepta, il uimea in continuare. O ajuta cu un abonament la sala la pret redus. Isi lasa datele personale si pleca. Aceeasi postura. Sala se onduia dupa miscarile coapselor ei. Se uita lung la ea cum se indeparta. Trebuia cumva sa o mai vada. Ii lua numarul de telefon care abia il lasase si si-a zis ca o va suna zilele urmatoare. Zis si facut.

Au trecut deja doua saptamani ca o pocnitura de degete. Cosmarurile disparusera si avea un zambet vizibil de pe Marte. Pana acum numai la telefon vorbisera si se gandea ca voia o intalnire fata in fata. Si-a devorat gandurile pana si-a facut curaj sa o invite in oras, dar nu se astepta la raspuns. “Nu” Nu intelegea ce se intamplase. Nu multa lume il refuza. Fusesera doua saptamani de telefoane, degeaba? Chiar nu intelegea motivul pentru care l-a refuzat. Plin de frustrare, se motiva cu acelasi citat.

Totul i se parea aiurea. Orasul, sala, oamenii. Ducea o lipsa acuta de motivatie. Antrenorul i-a zis intr-o zi sa rareasca aparitiile la sala. Aproape o viata de om a trait in sala aia. Ii cazuse cerul in cap. Atunci se trezise. Motivatia isi facuse simtita prezenta de nicaieri, sangele ii ardea in vene, totul incepea sa trepideze pentru el, decis sa nu mai cada in capcana arogantei, isi stabilise o limita. A inceput sa-si faca un plan, pas cu pas.

Acum sta in fotoliul lui preferat, cu luminile de sarbatoare licarind in camera, gandindu-se si fiindu-i dor de anumite perioade. Asta-i nostalgie, dar nu are timp de asta. Planul incepe sa prinda contur. Increzator in fortele proprii, stie care este urmatorul pas. Isi pregateste minutios urmatoarea miscare. Acum e singur, dar e aproape invingator…

Classic

E frumos sa te plimbi in oras singur, dimineata la ora 7 intr-o ceata parca-i fum. Ma gandeam ca e perioada aia a anului in care toata lumea e sau “ar trebui” sa fie buna. Nu toata lumea poate sa faca asta. Anul trecut Mos Nicolae n-a venit cu nuiele sau portocale, a venit cu tine. A fost singurul moment in care te-am vazut clacand, si am si eu vina mea la asta. Am stat treaz pana cand am vazut ca nu mai zici nimic, iar a doua zi m-am trezit inaintea ta ca sa-ti vad reactia. Vazandu-te vulnerabila, am stat si am mestecat-o. Continuarea o stii si tu. Poate anul asta, Nicu vine cu o tiza de-a lui, dar nu-s sigur de asta. Capitala e departe...

 

In orasul asta minunat de haotic, sunt locuri in care te vad, strada X, magazinul Y, autobuzul Z, fata cu unghiile albastre. Sunt locuri in care n-am apucat sa mergem, locuri fara nume, pe care le puteam numi noi. In orasul nostru, te vad peste tot, in zapada, in bar, in parc, pe banca. Uneori ma intreb ca prostul daca tu atunci cand treci printr-un loc cunoscut de noi, iti aduci aminte de ceea ce a fost in locul respectiv? Iti aduci aminte?Eu inghit in sec si pun privirea in pamant, in timp ce mi se furnica tot corpul. De fiecare data. Ma astept sa te vad intr-unul din locurile astea, dar stiu ca o sa te vad cand nici dracu’ nu se gandeste.

 

De ce esti nesuferita? Stiu, pentru ca asa e mai bine. Te ajuta. E una din armele tale bine ascutite. Cine sunt eu sa te judec? Amandoi apelam la tacere, sau macar unul din noi. Totul a fost asa de subit, ultima oara cand ne-am vazut, cu o zi inainte, nimic nu prevestea tacerea asta.

 

Ajung seara acasa, si ma pun in pat, te vad si pe perete din cand in cand. Vorbesc despre tine cand am ocazia pana cand somnul, ca si moartea, pune pe spate chiar si cei mai puternici oameni.