Au trecut deja zece zile din noul
an. Un nou an cu vise noi, zambete noi, oameni noi, prieteni noi, si prieteni
vechi, situatii vechi, stari vechi. Cam asta ziceam si la inceputul anului
trecut. Ce-i drept aia a fost o postare foarte egoista, data fiind situatia de
atunci.
A inceput bine anul trecut, chiar
foarte bine, dar am facut niste alegeri foarte neinspirate care mi-au afectat
intregul an. Nu sunt mandru de ele, le regret, as vrea sa le schimb, dar asta
chiar e imposibil. O alta parte buna a anului a fost aia cand am inceput sa ma
dezvolt profesional. Job nou, oameni noi, faini, un mediu bun, a devenit in
timp o reteta a succesului. Am mers mai departe, si acum sunt acolo, in acel
mediu bun, roditor.
Am inceput sa simt de ceva vreme
un aer de schimbare. Ma face mai ambitios acest aer. Vreau sa-mi iau zborul. Am
capatat destula experienta, as putea spune si de viata, ca sa merg mai departe.
Cum am spus pe parcursul anului trecut, 25 chiar e o varsta in care ti se
schimba oleaca perspectiva.
An nou, un nou eu. Suna cliseic,
asa-i? Poate pentru unii chiar e timpul pentru un nou eu. Mai putina
aroganto-melancolie sau melancolico-aroganta, si mai multa determinare,
empatie, motivatie. E timpul sa cobor din templul pe care mi l-am creat
In concluzie, anul trecut a fost
unul dur, dar frumos, si nu numai pentru ca am evoluat pe plan profesional, ci
si pentru ca mi-am dat seama ca pot iubi pe cineva mai mult decat ma iubesc pe
mine…

0 comentarii:
Post a Comment