Invingatorul este intotdeauna singur

La inceput, dupa noaptea aia, avea cosmaruri. Se trezea brusc in mijlocul somnului plin de sudoare. Nu era nimeni acolo sa-l intrebe de sanatate. Se consola singur cu un citat: “Invingatorul este intotdeauna singur.” Era singur, dar nu era invingator. Era doar un tigru in cusca, lingandu-si ranile. Se ducea la sala de antrenament in fiecare zi, dar nu mai era in centrul atentiei, mai toata lumea il evita, si asta il sfasia pe dinauntru. A fost retrogradat de societate in liga oamenilor normali, unde toti se ignora unul pe celelalt, pana intervine dragostea.

Intrase in sala de parca era a ei. Asta i-a atras atentia. Acea postura aroganta ii era cunoscuta, dar ea era altfel. A intrat in vorba cu ea, sa-i ofere ajutor. Mai draguta decat se astepta, il uimea in continuare. O ajuta cu un abonament la sala la pret redus. Isi lasa datele personale si pleca. Aceeasi postura. Sala se onduia dupa miscarile coapselor ei. Se uita lung la ea cum se indeparta. Trebuia cumva sa o mai vada. Ii lua numarul de telefon care abia il lasase si si-a zis ca o va suna zilele urmatoare. Zis si facut.

Au trecut deja doua saptamani ca o pocnitura de degete. Cosmarurile disparusera si avea un zambet vizibil de pe Marte. Pana acum numai la telefon vorbisera si se gandea ca voia o intalnire fata in fata. Si-a devorat gandurile pana si-a facut curaj sa o invite in oras, dar nu se astepta la raspuns. “Nu” Nu intelegea ce se intamplase. Nu multa lume il refuza. Fusesera doua saptamani de telefoane, degeaba? Chiar nu intelegea motivul pentru care l-a refuzat. Plin de frustrare, se motiva cu acelasi citat.

Totul i se parea aiurea. Orasul, sala, oamenii. Ducea o lipsa acuta de motivatie. Antrenorul i-a zis intr-o zi sa rareasca aparitiile la sala. Aproape o viata de om a trait in sala aia. Ii cazuse cerul in cap. Atunci se trezise. Motivatia isi facuse simtita prezenta de nicaieri, sangele ii ardea in vene, totul incepea sa trepideze pentru el, decis sa nu mai cada in capcana arogantei, isi stabilise o limita. A inceput sa-si faca un plan, pas cu pas.

Acum sta in fotoliul lui preferat, cu luminile de sarbatoare licarind in camera, gandindu-se si fiindu-i dor de anumite perioade. Asta-i nostalgie, dar nu are timp de asta. Planul incepe sa prinda contur. Increzator in fortele proprii, stie care este urmatorul pas. Isi pregateste minutios urmatoarea miscare. Acum e singur, dar e aproape invingator…