Just be

Stiu ca esti obosita. Esti obosita sa iubesti fara nimeni de iubit. Esti obosita de mine. Cunosc sentimentul, si eu sunt obosit de mine cateodata. Ma cunosti suficient de bine ca sa-ti dai seama ce fel de om sunt. Pierdut. Asta e cuvantul. Am fost si inca sunt pierdut cu un potential enorm care se dizolva pe parcurs ca Mentosu’ in Cola. Ii poti spune o cauza pierduta.

Caut adevarul, caut fericirea, care mi-au lipsit cu desavarsire in copilarie. Cautam unde nu trebuie. Trebuie sa ne uitam in oglinda, si sa dam sens a ceea ce vedem. Cand ma uit eu in oglinda vad un om. Lasand la o parte narcisismul meu, vad un om care vrea. Ce vrea? Vrea afectiune si rabdare. Bestia din mine nu lasa nimic la voia intamplarii. Cateodata vreau prea mult si altadata, vreau prea putin. Calea de mijloc nu e pentru mine. Ti-e greu sa te obisnuiesti cu asta. Si mie, de aceea fug. Fug sa vad lumea toata. Nu toti vrem asta? Nu pot sa fug de persoana care sunt in inima mea. Nimeni nu poate. Vazand alte locuri noi, exotice sau interesante nu ma invata cum sa simt cu adevarat. Trebuie sa accept ca sunt cine sunt si ceea ce sunt. Asa cum ai facut tu cu mine. Si stii ce mai vrea omul din oglinda? Vrea sa fie real. Primul pas l-am facut deja, acela de a ma iubi pe mine insumi. Inca sunt la pasul ala, blocat in trafic. Cred ca ma iubesc prea mult. Stiu ca nu-s departe de tine, de redemption. Partea cea mai grea e inauntrul meu, e o lupta pe care o dau cu mine. I need to just be…just be loved. I deserve to just be loved.

Tu asisti neputincioasa la lupta asta surda si invizibila. Macar tu ai ramas, cu toate, nu ca altele care au plecat. Inseamna ca m-ai inteles. Ai acea rabdare, dupa care tanjesc si eu atat de mult, ea te face si mai speciala. Ma lupt si cu aroganta mea. Ea ma rupe de lume, ma evidentiaza, ma recomanda. Stiu ca exagerez. E nevoie de una ca tine sa-mi arate ca nu aroganta e raspunsul. Stiu ca esti obosita…

Impuls

Se uita la ceas. Era ora 0:53. I se inchideau ochii, fusese ocupat mai toata ziua. Inchide ochii si isi spuse “Doar pentru un minut.”

Intra in bar. Era o seara de vineri aglomerat, dar vede o masa libera si se duse inspre ea. Comanda berea lui obsinuita. Avea nevoie sa fie singur. In timp ce bea, uitandu-se in jur, ochii i se oprise asupra unei mese. Era ea cu un tip. Fara sa gandeasca, lasa banii de bere pe masa, se ridica si merse inspre masa lor. Ea il vede, facu ochii mari si aproape ca se ineaca. Stia ce va urma. Nici nu apuca sa schiteze vreun gest, ca parternerul ei de la masa era traznit cu un croseu direct in barbie, ridicat sa dea mana cu el. Somn direct. Cel mai bun remediu pentru insomnii. Masa facuta praf, pahare si sticle facute tandari. Rumoarea din bar parca se oprise. O privi rece in ochi, dupa care pleca. Ii simtea privirea arzatoare pe ceafa, dar nu-i pasa. Nu-i pasa ca tot barul il privea cum pleaca. Ii pasa doar de monturile de la mana. Pareau in regula, fara rani grave.

Ajuns in fata usii, baga cheia si intra in apartament. Aproape ca s-a crapat peretele de la izbitura usii. Nu-i pasa. A intrat in camera, aprinzand lumina. Primul lucru pe care l-a vazut a fost masa cu veioza si cu niste carti pe ea. Se napusti asupra mesei, apucand scaunul. Incepu sa loveasca masa cu scaunul, arunca obiectele de perete, cartile rupte in doua. Nu se opri timp de 10 secunde. Plus cele 5 din bar. 15  secunde de nebunie, 15 secunde de furie, 15 secunde de descarcare, 15 secunde incontrolabile, 15 secunde de cel mai bun mix de sentimente intr-o perioada atat de scurta, 15 secunde in care bestia din el s-a trezit, 15 secunde in care inima i s-a inchis, 15 secunde de uragan. Acum cauta Soarele. Isi tranti laptopul in brate, aprinse boxele si dadu drumul la 2Pac. La maxim. Cica muzica tare te destreseaza. Deschise geamul. Perdeaua incepu sa se miste de la briza oceanului. Se calma in felul lui. Voia sa scrie sa se calmeze de tot. Privi in jur dezordinea ce o facuse. Pagini facute bucatele, masa dezmembrata, scaunul rupt, veioza sparta.

Se trezi brusc. Sunetul mesajului primit il trezi din visare. Privi ceasul. 1:13. Fusesera 20 de minute, nu unul. Isi dadu seama ca a fost doar un vis. Citi mesajul…

Letter to my unborn

Catre copilul meu,

Iti scriu randurile astea fara sa te cunosc, inainte sa te nasti, pentru ca simt ca te am inca de pe acum. Simt un fior cand ma gandesc la tine, care ma cuprinde intru totul si ma face fericit.

Cand am aflat ca vei veni pe lume, totul s-a schimbat. De fiecare data cand dadeai din picioare in pantece, tresaream, parca eram gemeni. Ma impacientam. Dupa ce te-ai nascut, scancetele din miez de noapte, nu erau enervante, ba dimpotriva, tinandu-te in brate, linistandu-te, la 4 dimineata, a fost cel mai intens lucru pe care l-am facut in viata mea. Fiind un parinte, e greu, dar avandu-te aproape, a devenit usor. Eu n-am avut ce ai tu acum, doi parinti minunati. Neavand asa ceva, a fost dureros. Ei nu realizau ca ma ranesc profund, cu cicatrici care au ramas pentru totdeauna. Pentru unii, a fi parinte inseamna numai cuvinte. Pentru ei e de neinteles altceva decat cuvinte din receptorul unui telefon nenorocit. Dar cu un mic ajutor, am razbit. Si am jurat ca eu nu-mi voi parasi copilul, indiferent de situatie. Pentru tine si mama ta, as lua in piept o armata intreaga. E datoria mea, ca tata si sot, sa va protejez de lumea asta cruda.

Daca poti citi asta, inseamna ca esti la o varsta la care ai devenit un copil minunat, cu multiple calitati, de care sunt extrem de mandru. Chiar daca in unele momente nu-ti arat asta, sa stii ca eu sunt intotdeauna in spatele tau. In mine gasesti cel mai bun prieten, caruia poti sa-i spui tot ce ai pe suflet. Chiar si cand esti la marginea prapastiei, voi fi acolo sa te prind de mana, inainte sa cazi. Esti la o varsta la care intelegi mai multe. Tatal tau a fost si este un suflet de copil intr-un trup de barbat. Tu trebuie sa fii nobil in gandire si puternic in a actiona. Fugi liber, dar fii intelept. Sa nu-ti pese de nimic si sa-ti pese de tot in acelasi timp. E poate cel mai greu lucru de facut, dar nu imposibil, si am incredere in tine ca vei reusi.

Prin cuvintele astea, vreau sa stii ca tati si mami te iubesc. Enorm de mult, nespus de mult. Tu si mama ta sunteti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata. Sa ai grija de tine si de cei dragi in continuare, sa ma faci si mai mandru.

Al tau, Tati

Tarfa

Cand doi oameni iti spun ca esti beat, du-te si culca-te. Asta am auzit in ultimele zile de la diverse persoane din viata mea. Persoane importante sau mai putin importante. Fiind un mitocan, nu ma ajuta cu nimic. Asa ca am cautat si alte solutii. Ar fi cineva nou. E flirt sau doar politete? De ceva vreme nici nu stiu care e diferenta si e destul de evidenta.

Un prieten a avut recent o despartire. Cred ca o iubea. In felul lui posesiv. Ea era prea libertina. Chestia e ca el a incercat o solutie, pe care a spus-o fara rusine. In fond, cred ca nu ar fi nicio rusine. S-a dus la cele mai mincinoase persoane de pe pamant care practica cea mai veche meserie din lume. Tarfele. Sunt ceea ce sunt, nimic de blamat. Castiga bani mintind. Nu zic ca e un lucru rau. E alegerea lor. In timp ce-mi povestea de ce a mers la ele, eu ma intrebam de ce s-a dus acolo. Am realizat fara sa-l intreb. Nu e numai futut si plecat. E ceva mai complex. Numai ducandu-te la tarfe, denota faptul ca iti lipseste ceva. Si nu vorbesc despre sex in sine. Ai un gol, si ele stiu al dracu’ de bine sa ti-l umple. Esti bun, arati bine, esti puternic, esti cel mai bun in pat. Si te simti bine. Nu-ti pasa ca esti un ratat, si ca nu se lipeste nicio relatie de tine,  pentru ca te simti bine. Ele mint. E ceea ce vrei sa auzi si ceea ce-ti trebuie la momentul respectiv. E dragut si util. Te-ai dus la ele sa scapi de ceea ce esti. Acolo nu mai conteaza cine esti. Pentru ele esti doar un client care vine sa scape de probleme, ducand ratusca la lac, iar tu te eliberezi. Si ajungi acasa. Esti acelasi.

Eu unul nu as merge cu solutia asta, dar nu am limite. Asta e problema mea. “Cineva” a avut grija ca asta sa-mi bubuie in fata in perioada asta.

Du-te si culca-te…

Punct ochit, punct lovit

6:32.

El era treaz deja de jumatate de ora. Cu ochii tintuiti pe tavan opreste alarma care te trezeste si din coma. Se ridica si se duse sa faca un dus rapid. E o zi de luni ca oricare alta, precedata de o saptamana in care isi alege urmatoarea victima. O saptamana in care cauta, gaseste si asigura prada. Apoi gaseste cel mai bun loc de unde s-o elimine. In cazul asta, statea la o casa dintr-o suburbie. Cea mai inalta cladire din zona, brusc, in ziua de luni, are nevoie de reparatii la acoperis. E o misiune de rutina, uzuala, ca intre doua mari misiuni.

Iese de la dus, si in camera, pe fotoliul lui preferat, il asteptau hainele. Ceasul, ciorapii, camasa, pantalonii, cravata, pantofii si eventual sacoul. Ordinea perfecta de a te imbraca. Si nu in ultimul rand geanta cu jucarii letale. Isi lua ochelarii de soare de pe minibarul din bucatarie, arunca o ultima privire in oglinda, si pleca trantind usa in urma lui. Afara il astepta o masina neagra. Pe bancheta din spate gasi costumul de lucrator. Costumul cu care va insela oamenii. Masca pe care o va arunca in tomberon dupa ce va pleca de la locul faptei.

Ajuns la cladirea cu pricina, suna la usa, un barbat il intampina si ii inmaneaza cheile. Era proprietarul. Era relaxat. Nu stia ca de pe cladirea lui, cineva ii va elimina vecina intr-o zi senina, de primavara timpurie, nici calda, nici rece. Urca pe acoperis. Gasi cel mai bun loc. Isi instaleaza jucaria. A mai folosit-o de atatea ori pentru ca era cea mai silentioasa. Se aseza langa ea s-o verifice sa nu aiba vreo defectiune si sa-i strice tot planul. Din spatele lunetei se uita in zona casei vecine.

Ora 7:55. In 5 minute victima va iesi din casa pentru a lua micul dejun in curte. Facea asta in fiecare zi frumoasa. Stia de lucrul asta din analiza de saptamana trecuta. 5 minute a stat sa astepte ca vecina sa iasa. In curte era o masa mare, cat pentru 10 persoane care vin pentru un gratar de weekend. Era atent acum la usa care dadea in curte. Nu a asteptat 30 de secunde si usa se deschide. Iat-o. Caprioara a iesit din boscheti nestiind ca o asteapta moartea. Se simtea ca un tigru care a pregatit o ambuscada perfecta, gata sa sara la gatu-i dulceag si s-o ucida instant. O analiza din cap pana in picioare prin obiectivul lunetei. Mica de inaltime, par saten vopsit, probabil din roscat, bine dotata. Nu conta infatisarea. O lasa sa se aseze la masa sa-si puna farfuria. Cauta unghiul perfect din care va trage, sa nu fie vreun obstacol, gen o creanga, sau un stalp. Statea acum asteptand momentul potrivit. Isi duse degetul pe tragaci. Se auzi numai o pocnitura mica, insezizabila. Ea cazu cu capul in farfurie. Facu un zgomot mai mare decat impuscatura in sine. Glontul rece ca inima lui, nimeri direct intre ochi. Fara resentimente pentru victima. Pana cand se va descoperi crima, el va fi demult disparut.

“Femeile sunt nesigure”, gandi el in masina. Niciodata nu stii care e urmatoarea lor miscare. Pe casa aia, putea fi vazut si de victima. O privire satisfacatoare catre cer a ei, il putea trada. Sosi acasa, isi aprinde un j si se tranti zgomotos in fotoliu, asa cum face dupa fiecare misiune. Asta a fost o misiune simpla, ca multe altele in perioada asta. Intre doua misiuni mari, dobori multe tinte care iti aduc doar satisfactie vizuala. Le analizezi toate detaliile, toate miscarile si ataci cand le e lumea mai draga. Si pleci. Fara resentimente. Si speri ca urmatoare misiune mare va fi ultima…

Still here

A spus da. Cred ca era singura persoana care credeam ca va spune da cam in aceeasi perioada cu mine. Amandoi eram aproape siguri ca va trece mult timp pana vom spune da. Mi-a luat-o inainte, si ma simt intr-un fel, nici nu stiu daca bine sau rau. E ceva in mine care s-a declansat sau s-a autosesizat.

A avut si ea perioadele ei naspa incarcate cu prostii si prosti. Acum le-a depasit. Le-a depasit cu el. Isi vor pune curand cele mai frumoase catuse. Catusele care sunt acceptate de toata lumea. Prin ele se va forma legatura pe care pana atunci numai ei o vedeau. Legatura spirituala o au deja. Va deveni vizibila pentru toti. Tind sa cred ca inca nu sunt pregatit pentru asta, oricat as da de inteles ca sunt si ca vreau. Vazand-o pe ea spunand da, mi-a deschis o usa la care n-am batut pana acum. Stau in fata usii, si nu pot sa fac altceva decat sa ma bucur pentru ei.

Ei se inteleg din priviri. Se mai cearta, dar asa trebuie. Se inteleg, frate. Eu credeam ca ma inteleg. Acum e prea tarziu cand imi dau seama ce zicea de fapt si ce voia de fapt. Nesiguranta mea a coplesit-o. Frustrarea e mare. Cateodata imi vine sa sparg chestii, si avea dreptate cand mi-a zis ca voi deveni mai rau cu altele. Ziua ma doare in pula cand le joc pe degete, dar cand se lasa noaptea, parca ma lumineaza.

Vorbeam cu o prietena despre relatii. Era nedumerita, oarecum in aceeasi oala cu mine. Si i-am dat anumite sfaturi. Am recitit conversatia cand am terminat de vorbit. Acele sfaturi imi erau utile. Parca dadeam sfaturi pentru mine. Alta frustrare. E ironic cand iti dai seama de anumite chestii acum, dupa atata vreme. Poate daca imi dadeam seama mai devreme, sentimentele nu ar fi fost adevarate, ci doar niste vrajeli cu mireasma de iubire.

Am crezut ca am si eu o legatura sprituala ca ei. Ei si-o arata de fiecare cand au ocazia. Ii invidiez. Vreau si eu legatura aia. Pana acum au fost iluzii imbracate in realitati obscure. Pana cand gasesc legatura aia, tot in fata usii voi sta...

Dor calator

Decorul e schimbat. Veranda te ducea cu gandul la altceva. Acum esti in cada. Nu mai e racoare si intuneric. E fierbinte si aburit, iar aburii dau senzatia de ceata. N-ai mai stat in cada cu aburi de ani de zile. Singurul lucru rece din incapere e o blonda din Belgia. E poate singurul tip de blonda care iti place. Rece ca gheata.

Te gandesti ce sa scrii in seara asta. Iti vine in minte o seara de ciresar. O noapte de gustat. Degustare de vin intr-un atelier la etajul unu. Mese de lemn si scaune aproape din paie. Va puneti langa ferestrele scandurate, vopsite intr-un visiniu straniu. “Intreaba-ma ceva inteligent!” spune ea, surazand. E pauza dintre primul si al doilea pahar din licoarea lui Bachus. Vorbind si razand, asta facea numai sa amanati ceea ce urma. Licoarea e recunoscuta ca afrodisiac. Dupa al treilea pahar, ati spus la unison ca e timpul sa plecati. Ora nu mai conta. Ii spui ca o conduci pana in complex. Situat pe deal, a trebuit sa urcati trepte fugind unul de altul. Cati ani aveati? Nu conta nici asta. Ajunsi in fata cladirii, pe o banca sezand continuati harjoneala simpatica. Vorbind si razand ajungeti la subiecte diverse. Capul ei se odihnea in poala ta. “Acum e timpul!!!” O intrerupi din firul narativ cu un sarut lung si apasat. Atat i-a trebuit. Se ridica si se infasoara pe tine ca un koala. Nu se mai satura sa te sarute. Mana ta ii mangaie spatele. Aluneca in jos, si tresari dandu-ti seama ca nu are lenjerie. Ai vrut s-o dezbraci acolo. Ti-a permis doar sa-I dezgolesti sanii fermi si sa-i dezmierzi sfarcurile perfecte. Atata pasiune, dorinta, erotism……Apoi te razgandesti. Asta nu-i subiect de scris. Deocamdata. Poate alta data.

Sorbi nectarul blondei cu atata pofta. Te gandesti cum ai ajuns acum 5 ani in orasul asta care te-a adoptat. Nu stiai pe nimeni. Te-ai descurcat. Acum simti altceva. Parca ai mai simtit asta cand ai vrut sa pleci si  sa vii aici. Dorinta de nou. Iti dai seama din gandurile din ultima vreme. Vrei sa te muti. E o sarcina grea. Ai mai facut-o, si te imbarbatesti spunandu-ti ca nu e prima oara, dar de data asta nu e aproape la nici 500 de km de casa, ci e la aproape de 10 ori mai mare. Limba noua, ti se pare usoara, dar nu asta e problema. Problema e ca lasi o bucata de viata vopsita pe peretii camerei in care ai locuit. O sa azvarlesti amintiri in cutii si le vei lua cu tine. Cine stie cand mai deschizi cutiile alea. Lasi prieteni buni in orasul adoptiv. Ti-e teama de mutat, dar ti-e dor…calator.

Tattoo

Cauti imagini, cauti in carti, intrebi in stanga si-n dreapta, vrei sa fie unic, numai al tau, cauti tatuajul ideal. Esti tanar. Dupa primul vrei mai multe, poate mai mici, aproape invizibile, dar tu stii ca sunt acolo. Simboluri, citate, desene. Vrei poate mai mari, cu siguranta ultimul va fi cel mai mare si cel mai vizibil.

Il gasesti pe ultimul. “In sfarsit” iti zici. Te-a atras din prima fractiune de secunda. Liniile lui te calmau, iti dadeau o stare de bine. Culoarea calda din spatele conturului te facea sa-l doresti. Te hotarasti ca asta e ultimul, si te duci la studio. Ambianta te imbie sa ramai sa-ti desenezi tot corpul. Vrei asta. Intri in camera. Imaginea e pregatita deja. Te pui pe masa. Emotiile iti suiera prin vene. Esti asa de entuziasmat ca e cel mai mare si frumos de pana acum. 50 de mii de intepaturi iti strapung pielea. Nicio durere. Stii ca nu are rost, pentru ca esti fericit. Cerneala curgand prin ac se asterne pe pielea ta ca un covor de amintiri peste un suflet sensibil. Abia astepti sa-l vada lumea, sa-si doreasca si ei ceea ce ai tu. Prietenii tai sunt incantati. Pentru ca te vad fericit. Pentru ca esti fericit, nu mai conteaza nimic. Adesea iti ineci tristetea in melodiile preferate. Cu totii facem asta. Toti avem melodii preferate doar cand suntem tristi. Dar tu nu mai esti trist, pentru ca l-ai gasit. Intr-un final…

Dupa o vreme, a inceput sa se toceasca un pic. Numai cat sa vezi tu. Iti dadea o stare de nesiguranta ca ar putea sa se stearga. Dar nu se sterge. Va ramane acolo pentru tot restul vietii. Ai incercat sa-l retusezi, dar nu mai era acelasi entuziasm. Inca iti da o stare de bine cand il vezi. Acum ai multe si mici. Pe langa asta, toate sunt nesemnificative. A durat prea putin fericirea. Acum ca il ai, stii cum e cu unul mare. Te-ai obisnuit. Vrei unul si mai mare. Nu stii inca cum va fii. Nu stii cum va arata. Il atingi pe asta, si il simti. Te apuca nostalgia. Te apuca si nebunia si ambitia pentru urmatorul. Urmatorul tatuaj pe suflet…

The book

Stau cu un pahar cu licoare de fericire langa mine. Mireasma de J. Tocmai ce l-am terminat. Fumul urca si parca il aud cum se loveste de tavan. Dau pagina. Fosnetul imi ridica parul pe spate. Mirosul de noapte tarzie imi cucereste simturile. Am in fata o pagina goala, semn ca un capitol s-a incheiat. Urmeaza altul la care voi incepe sa scriu de maine incolo.

25. 25 de capitole am scris. Ultimele doua au fost cele mai intense. Fiecare cu cate un personaj principal. Unul mai bun ca celalalt, dar atat de diferite. Ultimul capitol s-a terminat mai devreme, mai tumultos ca celelalte. Trebuia sa se incheie si mai devreme. Zgomotul produs de fosnetul de incheiere se asterne ca o patura de zapada pe sufletul meu. Pana la urma se va topi. Acum ascult cum ninge peste sufletul meu cu amintiri. Le-am scris, si vor ramane scrise pentru totdeauna.

Pagina goala. Capitol nou. Ceea ce voi scrie in el, sper ca va fi mai bun,  sper ca va fi cel mai cel. Inca nu stiu cine va fi personajul principal. Pana acum, eu am fost ala. Intr-un fel e bine, dar vreau sa impart asta cu cineva. Personajul sa nu fie format doar dintr-un singur suflet, ci din doua. Sper. Altfel de speranta. Ar trebui sa fie un miracol, pentru ca mi-e teama de mine. Mi-e teama ca nu voi imparte rolul de personaj principal cu nimeni… Miracle…

Enjoy the silence

Pana in fata microbuzului, nu ai scos niciun cuvant. “Are we ok?” indraznesti sa intrebi, asteptand da-ul izbavitor. I-ai spus ceva ce stiai ca nu se merita. Si totusi ai facut-o. Din cauza momentului, si acum iti dai seama pentru a n-spea oara ca esti impulsiv. Dorinta a invins lupta. Acum preferi sa nu fi spus nimic. “Nu!!! Si nu vom fi niciodata” vine raspunsul prompt. Parca ai simtit pumnale in piept pentru fiecare litera spusa din propozitia aia. Inghiti in sec, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Era cu totul alt sentiment fata de acum exact 5 luni, cand a plecat din exact acelasi loc,dar sentimentul poarta acelasi nume.

Iti pui castile in urechi. Nici macar o privire nu primesti. Microbuzul pleaca. Tu faci la fel, neprivind in spate, pornesti spre casa. Nu auzi nimic in jur, nici macar ce melodie canta in casti. Oameni trecand pe langa tine, le vezi fetele posomorate de dimineata, masinile trec pe langa tine ca pe langa un stalp in mijlocul strazii. Urci in tramvai. Primul si singurul moment din ziua aia cand ai avut un zambet sters. Te-ai gandit la celebrul tramvai 28 din Lisabona. Te-ai gandit, ca poate o sa fii in el peste vreo 2 luni. Te scoate din gandul asta smuceala tramvaiului, dand sa plece. Zambetul ti-a disparut subit. Privirea ti-e atintita inspre geam. Nu vezi nimic. Auzi doar ce canta in casti. Nu-ti vine sa crezi cat de incapabil esti sa poti scoate o singura litera macar. Nu din cauza a ceea ce ai auzit cu 20 de minute inainte, ci din cauza ta. Ai stiut ca nu se poate nimic altceva, dar suferi de speranta obsesiva. Gandul cu prezenta ei in camera in care a stat cu tine in brate, te-a taiat pe viu. Prezenta ei in orice alt loc te-ar incanta. Ai fi preferat s-o stii in spatele unui mesaj scris, sau din cand in cand la vorbitor, sau face to face la o plimbare. Orice loc, numai acolo nu, pentru ca locul ala e prea incarcat cu amintiri. Gandul asta a trezit ursul pe care ai reusit sa-l pui la somn acum ceva timp. Cauta de mancare, dar pana la urma renunta si merge inapoi la somn singur.

Cobori din tramvai si te indrepti spre casa. Acelasi nimic iti este aura pe care o simti numai tu. Intri in casa, deschizi usa camerei, isi arunci hainele pe jos si te trantesti in pat. Peste tot e atat de liniste, te iau fiorii. Ti-e incredibil de somn, dar nu poti inchide ochii. Sufletul tau e gol, tace, si e prea liniste…

Te trezeste un mesaj… Dupa ce ai terminat, nu mai simteai nimic si ai vrut sa scrii…