Investitie

Cand spui investitie, te gandesti ca dai ceva, ca mai tarziu sa-ti aduca profit; faci un stadion si in cativa ani iti recuperezi investitia, ba chiar faci profit de pe urma lui si te bucuri ca ai reusit si ca ai avut success. Cam asa faci si in dragoste, investesti sentimente, pui mult suflet si te astepti la profit; profitul aici inseamna de obicei fericirea alaturi de cel/cea iubita.

Incepi un an nou construind un castel pentru o printesa sa zicem, castelul aratand superb pe hartie, in imaginatia ta, cu curte interioara plina de flori, vie, atmosfera calda, iti vine sa te lasi de viata cotidiana si sa te muti acolo, in pace, doar cu printesa, tu fiind printul. La un moment dat, dupa ce castelul s-a construit dupa cum voiai, astepti profitul, profitul fiind printesa ingrijind castelul alaturi de tine, dar se produce o schimbare, printesa a mai avut grija de alt castel, mai vechi, la care a contribuit mai mult timp, al tau fiind poate mai mic, neincapator; asa ca printesa se hotaraste sa plece. Motivul construirii castelul lipseste, ferestrele se sparg, peretii se crapa, nefiind cineva acolo sa te ajute sa-l reabilitezi; azi rezolvi o crapatura in perete intr-o parte a castelului, in cealalta se crapa alt perete si mai mult, munca ta devenind aproape inutila, si in acelasi timp parca interminabila. Uneltele ce le ai la dispozitie (amintirile) sunt prea putine pentre a tine pasul cu crapaturile. Din exterior, castelul pare rigid, dar cand te apropii, vezi de fapt ca este aproape abandonat.

Intr-o zi, o alta printesa, pe care nu o cunosteai, te contacteaza, si iti spune ca ii place poza castelului, si ca ar dori sa ajute la reabilitarea lui. Negocierea ce urmeaza e cam dura, tu nu vrei sa pierzi castelul, pentru ca l-ai construit cu un scop anume. Iti lipseste motivatia de a face o reabilitare, cand nu era parasit, erai motivat sa-l repari dupa fiecare stricaciune, pentru ca aveai cu cine. Noua printesa asteapta o negociere fata in fata, pentru a te convinge sa ti se alature la reabilitare, si intr-un final te duci la discutie. Acolo, surpriza, nu te asteptai ca printesa sa doreasca sa faca un munte. Ideea iti surade nespus de mult si accepti. Castelul il abandonezi si incepi sa investesti pentru munte; sentimentele parca se creeaza din nimic si parca sunt din ce in ce mai multe. Muntele arata asa de bine, motivatia iti reapare, te ocupi numai de munte, si nu vrei sa te opresti pana nu ajungi in varf, acolo unde vei face o casa pentru tine si printesa ta cea noua. Numai ca printesa cea noua, cea care te-a scos din castel la aer curat de munte, este acum in dubii; dubiile devin din ce in ce mai proeminente. Acum dintr-o data in suflet ti se formeaza o avalansa care matura tot de pe munte, amintiri, momente, sentimente, si vezi cum tot ce ai investit, se duce practic la vale. Dubiile printesei devin certitudini, iar ea pleaca, ultimele stanci de pe munte se prabusesc zgomotos in sufletul tau, iar muntele devine sterp. Din nou motivatia dispare, ea era cea care te punea in miscare sa faci lucruri nefacute, sa planifici alte investiti pentru munte si beneficiul tau.

Acum ai in spate doua mari investitii, care pareau profitabile la inceput, au si fost, dar profitul a fost reinvestit si pana la urma nu te-ai ales cu nimic. Scheletele investitiilor raman, te uiti la ele, dar parca nu poti sa mai faci nimic, si te gandesti oare cu ce ai gresit si ajungi la concluzia ca: “Si in dragoste exista marketing si negociere, pentru ca trebuie sa stii cum sa-ti vinzi produsul”….

25

E un numar rotund, e o patrime dintr-o suta, e numarul anilor de cand am deschis gura pe lumea asta (mai sunt cateva luni si se implinesc). Nu-mi amintesc ce am zis prima oara atunci, probabil l-am salutat pe doctor, poate a fost prima persoana vazuta de mine…bulangiul, nu mi-a zis ca odata iesit, nu mai intru inapoi, desi multa lume m-a trimis acolo cu diferite ocazii…oricum nu vreau sa ma duc, stau bine si asa. E varsta la care un barbat cica se maturizeaza, femeile deja au experienta la varsta asta in ceea ce priveste maturitatea; e varsta la care barbatul incepe sa se gandeasca la chestii serioase, unii le-au facut deja (de obicei foarte prost); chestii serioase gen, casatorie, familie, job.

Eu unul am inceput de anul trecut sa ma gandesc la astea, la inceput cu grimase ironice pe fata, dar au disparut grimasele si au aparut zambete de fericire, au aparut vise cu copii, cu situatii probabil din viitor, ceva gen amintiri din viitor. N-a trecut mult si a aparut si teama, inevitabil, ganduri logice ca : de unde bani pentru intretinerea familiei, sunt frumoase lucrurile astea, dar toate au un pret, chiar daca nu platesc cu bani, platesc cu sentimente, investesc sentimente. Singur eram atunci cand au aparut gandurile astea serioase, singur sunt si acum (sariti pe mine, fetele), poate am gasit-o pe ea, dar nu-mi dau seama,

Eu vreau familie, ma gandesc tot mai des la asta, dar ramane doar in stadiul de gandit, deocamdata. Termin cu facultatea anul viitor, o sa am 26, pragul de 25 depasit, shit is getting real by then. Dupa 19 ani de cand am intrat intr-o banca de lemn darapanata, subreda, am ajuns aici, aici, unde am ganduri, ganduri normale poate, ganduri la cum ar fi si cand ar fi; dupa 19 ani de note primite de la altii, e timpul sa-mi dau si eu note pentru altfel de scoala, scoala vietii; ce a fost pana acum, a fost teorie, urmeaza practica.

E clar ca fara o ea toata practica se duce de unde am venit toti, si ca fara o ea toate gandurile sunt zadarnice…

Nu stiu de ce ma gandesc la lucrurile astea…oare sa fi gasit o ea???

Razboi frumos

Ora 4:57.

Nu s-au intalnit geana cu geana in noaptea ce sta sa piara. Isi spusese ca totul va fi bine dupa misiune. Lucrurile au luat o turnura neasteptata pentru el, i-au dat planurile peste cap, totul a devenit fucked up, isi vorbea in minte: “Nu inteleg, frate, a inceput bine, a continuat si mai bine, si cand era foarte bine, mi-a explodat in fata” Vorbise cu ea ore intregi, zile intregi, i-a gasit cele mai intunecate ganduri, dar nu s-a speriat, dimpotriva, le-a infruntat, poarta un razboi frumos cu ele, le intelege, le accepta, iar ea nu se astepta ca el sa fie asa, poate s-a speriat ea mai degraba. Diminetile goale de dinainte au devenit mai calde cu ea incolacita langa el, mai fusese vreuna asa pana acum? A mai simtit el asa ceva? Cauta raspunsurile, e buimac, rupt de lumea inconjuratoare, indiferent la ivirea zorilor.

Se ridica din pat, se imbraca si pleaca intr-o alergare de dimineata. Dadu drumul la muzica, in casti se aude Kings of Leon – Beautiful War, zambeste ironic si pleaca. Se intoarce, se baga sub dus si revine in camera lui; se uita in pat, si nu vede decat asternutul sifonat, ofteaza adanc…daca s-ar fi uitat cu ochii inchisi in directia patului, sigur ar fi vazut-o pe ea dormind. Asteptand sa se prajeasca ouale, sta jos la masa, si inchide ochii, instant il loveste imaginea ei in capul mesei, preparand o gustare; deschide ochii si aude uleiul din tigaie…

Oriunde se duce in casa, o vede, o simte, ca o naluca minunata i se plimba in minte, ii simte mirosul gelului de dus pe un prosop in baie, il bantuie frumos in fiecare dimineata si se gandeste unde a gresit sau n-a gresit, ganduri in antiteza i se formeaza; se gandeste ca a facut bine un lucru, revine asupra lui, si devine lucru facut prost; de unde atata indecizie formata parca din neant…

Il intrerupe soneria telefonului, era seful, ezita sa-i raspunda, dar o face si e anuntat ca pe 13 e sedinta extraordinara, va fi rupere de nori, vor cadea fulgere sub forma de cuvinte, urmate de liniste asurzitoare sub forma de tunete; pentru el misiunea a fost buna, spunandu-si ca a luat decizia corecta, pentru sef insa, totul a fost un fiasco… inchide telefonul si revine, revine la batalia din fiecare dimineata dintr-un razboi  frumos…

2014

.....si am revenit pe meleaguri virtuale, legandu-mi gandurile de tastatura. An nou, vise noi sau vechi, neimplinite, psihologic capatam forte noi cu inceputul de an, cautam persoane noi, intarim legaturile cu cele vechi; si eu unul am vise noi si vechi, ambitii mari, imi propun ceva real , palpabil de data asta. Fac 25 de ani anul asta, e o varsta psihologica, numarul 25 imi da de gandit, nu mai e 19 sau 20, imi da de gandit in chestii serioase…dar in schimb anul acesta vreau sa vad lucruri, locuri deja vazute, dar si nevazute inca…

Mai vreau sa beau un paharel de rom in piata Wenceslas din Praga; mai vreau o cina copioasa la Centimeter in Viena; mai vreau sa simt aerul imperial de Budapesta taindu-mi  caile respiratorii; mai vreau povesti interminabile prin mesaje sau pe Facebook pana aproape de dimineata…si vreau sa gust un pahar de vin de Porto; vreau sa simt caldura ei pe asternutul meu in fiecare dimineata; vreau sa invat portugheza fara profesor, vreau sa calatoresc cu trenul prin toata Europa; vreau sa vad un meci la Mondialul din Brasil; vreau sa citesc o carte mai buna decat precedenta; vreau sa scriu mai mult aici; vreau sa merg in croaziera, sa vad cum cerul senin isi aranjeaza stelele in oglinda lichida; vreau sa pot sa vreau mai mult…

Cel mai mult vreau sa depasesc un singur om, omul care am fost in anii trecuti…

J-ul

Usa se deschise, stinse lumina si lasa usa sa se inchida din inertie. Iesi din holul baii cu doar un prosop pe el; arunca prosopul pe uscatorul de rufe, aprinse veioza care lumina difuz camera, exact cat sa vada in intunericul noptii. Deschise sertarul si scoate de acolo una din tigarile facute mai de dimineata. Aprinse j-ul cu bricheta flower power primita cadou de la Domn Prefect, folosita doar cand fumeaza j-uri, pentru ca tigari normale nu fumeaza deloc. Se tranti zgomotos pe fotoliul galben-negru, culorile Stegutului, isi lasa capul pe spate, trase un fum, mainile stateau ca si cum ar fi imita un avion, ca atunci cand era doar un pusti.

El stia ca misiunea de maine, care daca va fi dusa la bun sfarsit, ii va schimba viitorul radical, ii va schimba viata, ii va schimba cariera din agentie, dar va pierde legatura cu cel mai bun prieten; la gandul asta scoase un sunet de dispret, dupa care mai trage un fum, ca pentru calmare. Se gandi ca Prefectu’ va intelege ca in joc e viitorul lui si ca vor putea comunica in vreun fel, legal sau chiar outlaw. Brusc gandurile i se mutasera intr-o directie total opusa.

Inainte de fiecare misiune, el are un ritual, hainele pregatite, arma incarcata si toate jucariile letale necesare puse intr-o ordine perfecta, dar in seara asta, in mod neasteptat, toate erau nearanjate. In linistea de plumb din camera se auzea doar ceasul ticaind, se ridica din fotoliu, aprinse lumina, si incepu sa aranjeze lucrurile: cravata, pantalonii peste, peste ei camasa, peste camasa ciorapii, iar peste ciorapi ceasul. Trase din nou un fum, un zambet strengaresc, de multumire, ii strabatu fata. 

Gandurile nu-i dadeau pace, nu putea sa se concentreze pe ceea ce va trebui sa faca maine, totul din cauza ei, din cauza mirosului ei, care parca inca persista in apartament, din cauza goliciunii ei, din cauza frumusetii ei. Si-o amintea in balcon, doar cu cearsaful pe ea, razand cu pofta in miez de noapte la o gluma facuta de el. Il facu sa tresara un pic, stinse lumina, se tranti din nou in fotoliu, nu inainte sa dea drumul unui chill out pe Youtube. Gandurile o conturau ca intr-o pictura nud, fiecare centimetru era analizat cu atentie……

Se ridica, trase ultimul fum din j si se puse in pat intr-un final. Isi zicea: Stop, fa maine ce ai de facut si dupa te poti bucura de tot….

Stii ca...

Stiai ca in fiecare dimineata ma trezesc cu tine in gand?
Stiai ca vreau sa te trezeasca mirosul micului dejun pe care ti l-am pregatit?
Stiai ca vreau sa stam in pat imbratisati, pana cand unul din noi trebuie sa plece?
Stiai ca vreau sa ne jucam ca doi copii, gadilindu-ne pana nu mai putem de ras, inainte ca unul din noi sa plece?
Stiai ca uitandu-ma in ochii tai, vad fericirea pe care o caut de multa vreme?
Stiai ca vazandu-te fericita, imi da curajul si intelepciunea sa fac ceea imi doresc?
Stiai ca speranta vine odata cu fiecare pas pe care-l faci spre mine?
Stiai ca zambetul tau imi inmoaie picioarele si ca fluturii din stomac incep sa misune?
Stiai ca atunci cand esti plecata, mi-e un dor nebun de tine?
Stiai ca atunci cand telefonul suna, ma rog la Dumnezeu sa fii tu?
Stiai ca atunci chiar esti tu la telefon, emotiile imi cuprind tot corpul si cuvintele mi se impleticesc de limba?
Stiai ca imi place sa-ti ascult vocea? E atat de linistitoare, calda si calma…
Stiai ca imi place sa te ascult cum vorbesti cu atata ardoare despre ceea ce faci in fiecare zi?
Stiai ca vreau sa-mi povestesti despre pasiunile tale ascunse?
Stiai ca atunci cand ne intalnim si te vad, inima imi bate de parca am facut 30 de ture de bazin?
Stiai ca daca te iau de mana, ma simt cel mai puternic de pe planeta asta?
Stiai ca vreau sa te simti alaturi de mine, cea mai fericita femeie?
Stiai ca ziua imi este influentata de starea ta?
Stiai ca atunci cand ascult melodiile noastre, parca timpul se opreste pentru noi?
Stiai ca vreau sa calatorim si ne aventuram peste tot?
Stiai ca vreau sa te sarut non stop? Buzele tale sunt irezistibile…
Stiai ca sarutandu-te, imi pornesti toate simturile?
Stiai ca vreau sa facem dragoste, dezbracandu-ne de toate inhibitiile?
Stiai ca atunci cand facem dragoste, nimic nu mai conteaza? Suntem doar noi doi…
Stiai ca stand in bratele mele, nimeni si nimic nu te poate rani?
Stiai ca esti singura stea care straluceste in constelatia mea?
Stiai ca noaptea nu e noapte fara tine?
Stiai ca adorm cu tine in gand?
Stiai ca tot ce scriu e pentru tine sau despre tine, asa ca…sunt cu tine chiar si atunci cand esti departe?
Stii ca te iubesc!!!

The morning after...

Camera se lumineaza din ce in ce mai mult. Geamurile aburinde isi recapata claritatea odata cu intalnirea cu razele Soarelui. El isi trimite fasiile invizibile de caldura ca niste porumbei voiajori pentru a anunta caderea noptii. Luna, zeita noptii. insuficient de inflacarata pentru a lupta cu razele mai stralucitorului sau frate, se zareste din ce in ce mai putin, parca voind cu orice pret sa prelungeasca noaptea ce a trecut, fiind martora la dovada ca dragostea este cel mai puternic sentiment.
 

Doua pahare aproape goale stau pe o masa asezata in mijlocul camerei, cu doua scaune la un capat si la altul. Sunt aproape goale pentru ca inca mai au pe fundul lor licoarea rosie a lui Ovidiu. In camera se simte o usoara mireasma de trandafir, vine de la lumanarile micute asezate in fiecare colt al mesei, dar si al camerei; mai sunt cateva pe birou si pe capetele patului. Pe unul din ele, este o lumanare care inca mai fumega, semn ca nu demult s-a stins pentru a face loc miresmei diminetii.
 

Adăugaţi o legendă

Soarele urca pe bolta cereasca, razele lui ating cu mai multa caldura si putere tot ce intalnesc in cale. Pasarile ciripesc, se bucura de venirea diminetii. Aceleasi raze mistuiesc camera pana ajung sa atinga patul, iar apoi fetele lor, mai intai a ei si dupa a lui. El statea lipit cu pieptul de spatele ei, bratul stang o acoperea pe ea ca un scut, gata sa infrunte orice primejdie, in timp bratul drept era sub capul ei, ca o perna care emana caldura permanent. Deschide un ochi, o strange in brate usor pe iubita lui, zambind cand vede toate faptele aducatoare de dimineata. Ea se foieste cand ii simte bratul acoperind-o. Se intoarce incet inspre el si il vede zambind. Zambetul ei din acel moment devine cel mai frumos lucru care l-a vazut el vreodata.  Se duce incetisor spre urechea ei si ii sopteste: “Buna dimineata, iubita mea. Te iubesc!!” Ea se intoarce cu fata inspre el, bratul ei drept ducandu-se pe spatele lui, tragandu-l usor, sarutandu-l, dupa care spunandu-i: “Buna dimineata. Si eu te iubesc, dragul meu!!” Amandoi zambesc copilareste, iar buzele lor infocate se ating din nou, de data asta cu mai mult patos; bratul lui drept o cuprinde in totalitate, facand-o prizoniera buzelor lui….Pielea ei catifelata e dezmierdata de mainile si degetele lui atente….Saruturile lor sunt cele mai dulci modalitati de relaxare intr-o dimineata atat de incantatoare…
 

Ambianta sclipitoare si erotismul intens fac lucrurile sa decurga exact cum decurgeau cand doar Luna plina si lumanarile arzatoare erau martore la dragostea neconditionata care era numai a lor….

Muse

Muza… Esentiala pentru fiecare artist, greu o gaseste, usor o pierde. Este o zeita, o sirena care inspira artistul prin simpla prezenta, prin caracter, prin frumusete si prin erotismul debordant. Orice artist  gaseste o muza in mama sa, sotia sa, iubita sa, prietena sa…Dupa cum se observa muza nu poate fi decat o femeie, o femeie ideala, o femeie perfecta, plina de senzualitate; este idealul artistic intruchipat de o forma feminina, dar poate fi  si o femeie inexistenta, niciodata intalnita.

Nevoia de muza vine din lupta surda a artistului pentru un trup-suflet de femeie frumoasa, el nu poate face minuni in arta fara ea, MUZA lui. Simpla prezenta a ei ii induce artistului o stare, si ii scoate talentul innascut din cele mai adanci locuri ale mintii. Stilul lui inconfundabil e slefuit de fiecare zambet, de fiecare clipire a ochiilor ei, de insusi ochii ei, de miscarile taliei, de formele ei provocatoare; artistul lasandu-se influentat, depasind orice limita, orice imaginatie cu arta lui, emanand caldura si scantei. Un artist nu poate evolua in arta fara pasiunea insuflata de catre muza, ea transmitandu-i dragostea eterna prin fiecare vena.

Combinatia dintre geniul lui si frumusetea ei e “mortala” pentru arta, “furia” lor poate naste creatii artistice care vor domina si influenta arta mult timp. Artistul isi priveste inspiratia vie, asculta vorbele-i dulci si calde, ii observa fiecare gest, ii vede aura luminata, pe care nimeni altcineva n-o vede. Artistul isi vede muza intr-un parc, sub umbra copacilor, printre crengile lor curg raze usor pe privirea ei delicata, accelerandu-i bataile inimii.

Stau, o privesc cum rade, cum zambeste, o privesc cand clipeste, cand vorbeste, cand doarme, pe ea, MUZA MEA

Totul sau nimic

Hmmmmm, sunt doua cuvinte puternice, diametral opuse, dar pot insemna acelasi lucru. Ciudat, stiu, dar asta e adevarul. Am disecat cuvintele astea, pot sa insemne o multime de lucruri, depinde de persoana; suntem capabili sa punem multe masti acestor cuvinte.
 
De exemplu, totul, l-am putea asimila cu perfectiunea, dar cum perfectiunea este ceva ambiguu, asa si totul devine ambiguu, de fapt irealizabil. Pentru unii totul inseamna, bani, fericirea cumparata de bani (o fericire falsa), jobul perfect, familie....ne oprim pentru ca asta ar insemna perfectiunea, dar niciodata n-o sa ai totul, intotdeauna e ceva care lipseste, indiferent ce este, e acel ceva ce crapa perfectiunea. Altii au totul intr-o alta persoana, persoana asta ii poate darui totul, totul insemnand micile detalii, un biletel lipit pe laptop cu un mesaj frumos, o floare, un sarut, o imbratisare, iubire cu toate ramurile ei intinse. Pentru persoanele asta nu mai conteaza banii; sunt putine, dar bune persoanele astea.
 
Nimic, nulitate….la prima vedere asta ar insemna nimic, e varianta pesimista, pentru ca a avea nimic, a simti nimic, e totul pentru a incepe. Nmic pentru unii inseamna sa nu aiba job, familie, bani, fericire, iar asta ar fi tot ce ar avea; nimic inseamna sa n-ai astea, dar poti avea o persoana, care te ajuta, iar asta inseamna sa ai tot. Adevarat este si ca nimic inseamna sa nu ai nimic, iar tot ce ai e speranta.
 
Totul se rezuma la nimic? Sau nimic se rezuma la tot? Inca o data ciudat, cateodata totul este nimic, iar nimic este totul, unii vor totul, iat altii se multumesc cu nimic…. Ce alegem? Greu…..
 
Sarbatori Fericite in continuare!!!!

Clujication

A trecut ceva timp de cand nu mi-am mai pus amprentele literare pe aici. Mi-a fost dor de scris, era ceva in aer care imi spunea ca am uitat sa fac ceva, si asa here I am. Situatile neprevazute, banchetul, ultima stresiune din timpul facultatii, licenta, venirea verii, venirea toamnei, inceperea noului an universitar, sunt doar cateva evenimente importante care s-au petrecut de cand n-am mai postat.
Am pomenit de ultima stresiune din timpul facultatii, banchet si licenta, aceste evenimente fiind dovada ca am “terminat” cu facultatea. Pe 16 iulie s-au facut trei ani de cand paseam pe meleagurile clujene, trei ani de cand luam primul contact cu un oras nou, unde urma sa locuiesc, trei ani de cand gust din fructul dulce-amarui al studentiei. Venind aici cu multe vise, unele spulberate ca niste miraje desertice, consideram si inca consider locul un asa zis “taram al fagaduintei” cu specific romanesc; speram intr-o schimbare in viata, care pana la urma s-a produs, cu numeroase twists and turns. Urcand pe Cetatuia Clujului, putini vad, inclusiv eu, mistuind si plutind deasupra orasului de la un capat la altul, vise care pana la urma devin acele miraje de care vorbeam, dar sunt si vise care raman vii, in care poti sa crezi pana la capat. Sincer, eu nu ma vedeam atunci in situatia de acum, pentru nici nu ma gandesc chiar asa de departe in viitor.
Clujul este personificat mai ales ca un boss, care dicteaza toate pietele: muncii, alimentare, nealimentare, pentru ca spui cateodata, in diferite situatii: “Suntem in Cluj!” si atunci iti dai seama ca orasul te controleaza, te ghideaza in luarea unor decizii. Fiecare care a venit la Cluj, a venit sa-si caute drumul, aici fiind o statie importanta in viata; fie ca a ales sa mearga pe drumul de tara, cu gropi; fie ca a ales sa mearga pe E60 inspre Oradea; fie ca a ales sa ramana aici, aflandu-si destinatia. Orasul asta te maturizeaza, bagandu-te in sperieti, scotandu-te de acolo, bagandu-te la loc, cum fac preotii la botez cu copilul, il baga in apa atat cat sa nu se inece. Multi si-au gasit perechea, multi inca o mai cauta, dar cert e ca poti sa ai ce iti doresti, daca stii ce sa alegi. Aici iti faci prieteni, dusmani, un rost, multi nici nu ajung aici, se bazeaza pe niste clisee de cacat gen: “Stau acasa cu parintii!”
Unii ar spune ca orasul asta te schimba, dar de fapt te schimbi tu, tu iei decizile pe cont propriu, bazate pe experienta in Cluj. Sa nu credeti ca numai Clujul e asa, toate orasele mari cu studenti sunt asa. La urma urmei, vii intr-un loc nou lasand amprente pe unde ai fost si imi amintesc de chestia asta de parca ar fi fost ieri...

Let's Clujicate!!