Trofeu

Fu ziua barbatului, fu cam neobservata fata de anii precedenti. Oricum sunt vreo patru zile ale barbatului pe an, daca nu chiar every day, pe 9 martie in varianta romaneasca, pe 5 mai in varianta comerciala, pe 19 noiembrie in varianta internationala, si nu in ultimul rand, ziua de nastere. Orgoliul masculin cere insistent o zi a barbatului, oricare ar fi ea, ca deh nu doar ele sa aiba. Au trecut doua zile ale barbatului, pentru mine urmeaza alte doua, iar care conteaza e aia de nastere, dar vorbim alta data de ea. Am mai scris de ziua barbatului, asa ca ma duc spre alt subiect, tot specific barbatilor: fotbalul.

Pentru mine e o pasiune extrema si totodata un viciu bine infipt in minte. Cariera unui fotbalist are trei varfuri care tinde sa le atinga, trei trofee majore si anume Cupa Mondiala, Cupa continentului in care joaca si trofeul Champions League. Putini au acasa in vitrina, copii in miniatura ale acestor cupe, pentru ca nu le primesc pe cele originale, fiind transmisibile. Putini au simtit greutatea cu care au obtinut aceste trofee, si in cele din urma mandria de a le avea acasa. In urmatoarele doua luni se vor acorda doua dintre aceste cupe, cea mondiala si Champions League si sunt putini jucatori care sunt in ipostaza de a le castiga pe amandoua. Daca va reusi vreunul sa faca asta, ar fi senzational, ar pretui momentele si trofeul pentru tot restul vietii. Asta ca fotbalist, dar ca om? Are un trofeu pe care sa-l pretuiasca pentru tot restul vietii? Are trofee neimportante in vitrina, obtinute doar din ingamfare sau chiar infatuare? Majoritatea au trofee din a doua intrebare, lasate in vitrina, prafuite, obtinute degeaba. Daca stia ca the chase is better than the catch, consider ca mai bine n-o facea deloc. S-a ales cu ceva ce nu-i trebuie; acum sa-l arunce? Mai bine il pastreaza, prafuit, dar e acolo, ridicandu-i ego-ul un pic. 

Trofeu este ala pe care il tii de mana, nu ala pe care il tii in vitrina, poate si singurul, trofeu e ala care te ajuta cand tu esti mut/a pe un pat de spital, sau incapabil/a sa-ti amintesti ce ai facut acum doua minute, avand doar flashuri de amintiri, prea scurte si prea rare, si trofeu e ala care moare langa tine, pe acelasi pat de spital, tinandu-te in brate. Trofeu, bineinteles ca intre ghilimele, pentru ca vorbesc de o persoana, o Coupe de Monde a vietii, sau o Champions League in cariera de om...